Odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana au avut loc multe schimbari printre care si asa numitele tipizate fiscale, noteaza Curentul. Dupa cum se stie, inainte de 01.01.2007 agentii economici care livrau bunuri sau erau subiecti de prestari servicii trebuiau in mod obligatoriu sa foloseasca facturi fiscale al caror continut era prestabilit de catre lege. Problema este la o simpla vedere superflua. Dar in practica nu este deloc asa. Inca o majoritate destul de insemnata dintre comercianti nu stiu care este situatia legala a acestei probleme.
Sediul materiei il reprezinta Noul Cod fiscal si mai precis articolul 155 din acesta.
Dar ce cuprinde acest articol?
"Persoana impozabia care efectueaza o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decat o livrare/prestare fara drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. (1) si (2), trebuie sa emita o factura catre fiecare beneficiar". Ce rezulta la o prima citire a lui? In primul rand, facturile nu mai sunt fiscale. Apoi, fiecare agent economic are dreptul de a le emite si stabili cuprinsul, bineinteles respectand limitele legale.
Una dintre limitari se refera la faptul ca administratorul societatii trebuie sa dea o decizie interna prin care sa numeasca seriile facturilor societatii - incepand cu prima emisa pe anul 2007.
Factura trebuie sa cuprinda:
1. data emiterii facturii;
2. denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare ale persoanei impozabile care emite factura;
3. denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare ale cumparatorului de bunuri sau servicii, dupa caz;
4. numele si adresa cumparatorului, precum si codul de inregistrare in scopuri de TVA, in cazul in care cumparatorul este inregistrat, conform art. 153, precum si adresa exacta a locului in care au fost transferate bunurile, in cazul livrarilor intracomunitare de bunuri;
5. denumirea si cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;
6. data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data incasarii unui avans, cu exceptia cazului in care factura este emisa inainte de data livrarii/prestarii sau incasarii avansului;
7. o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci cand se emit mai multe facturi sau documente pentru aceeasi operatiune;
O prevedere extrem de importanta este aceea ca semnarea si stampilarea facturilor nu sunt obligatorii. De ce este importanta? O multime de litigii comerciale au fost pierdute in procedura speciala a somatiei de plata (OG 5/2001 modificata si completata) pentru ca paratii se aparau prin aceea ca factura nu era insusita de cealalta parte. De acum incolo atentie, rau-platnici! Si daca factura este trimisa prin posta, fax, e-mail si nu este semnata si stampilata, dar cuprinde punctele 1-7 ale art.155 din Codul fiscal, ea este perfect valabila si trebuie platita.
Insa cel care cheama in judecata o alta persoana trebuie sa faca dovada ca a primit-o. Se pot face si abuzuri.Dar sa asteptam sa vedem care va fi practica judecatoreasca in domeniu.
Sunt scutiti de la emiterea unei facturi urmatorii agenti economici care au ca obiect de activitate:
-transportul persoanelor cu taximetre, precum si transportul persoanelor pe baza biletelor de calatorie sau a abonamentelor;
-livrarile de bunuri prin magazinele de comert cu amanuntul si prestarile de servicii catre populatie, consemnate in documente, fara nominalizarea cumparatorului;
-livrarile de bunuri si prestarile de servicii consemnate in documente specifice, care contin cel putin informatiile obligatorii precizate de Codul fiscal.
O scapare insa a Codului, precizez eu, este aceea ca in cazul chitantelor situatia lor juridica ramane aceeasi (deci sunt fiscale ).
Dupa parerea specialistilor in domeniu este nevoie de un termen de implementare de aproximativ 3-4 luni pentru comercianti.
Curentul