Hipermarketul, catedrala consumatorului
| Data Publicarii: 08-01-2007

Magia Sarbatorilor a fost acoperita repede de isteria shoppingului. Am asistat cu emotie la nasterea ultimelor oferte promotionale, ne-am imbulzit prin magazine si am transpirat impingand carucioare, am bifat cumparaturi pe liste-cearsaf, scrie Cristian Dogaru in Banii Nostri. Ca in orice dependenta, bucuria ultimului obiect inutil achizitionat cu o reducere "irezistibila" de 20% trece repede si te trezesti vanand cu infrigurare alte ocazii.

Partea proasta este ca a disparut motivatia investitiilor majore. Casele reprezinta un lux inaccesibil marii majoritati. Cine castiga mai putin de 1.000 de euro pe luna nu are rost sa viseze la un credit ipotecar. Chiar si cei binecuvantati cu un salariu decent tot trebuie sa depaseasca bariera avansului, iar 15.000-20.000 de euro nu sunt usor de strans, mai ales atunci cand esti bombardat consecvent cu tot felul de gaselnite de marketing. Iar cand ai mai multi bani decat strictul necesar, dar prea putini pentru achizitii majore, fericirea se cauta la hipermarket. Este posibil ca unul dintre resorturile societatii de consum sa se bazeze tocmai pe statutul de chirias asumat de mare parte din cetatenii sai.

Cand nu iti poti permite o locuinta sau efortul de a rambursa zeci de ani un credit ti se pare de neacceptat, te consolezi dand iama prin magazine, schimband telefonul mobil ca pe camasi, televizorul in fiecare an si masina o data la trei. Un impuls asemanator genereaza si tentativele de economisire. Chiar daca, aparent, dobanzile acopera inflatia oficiala, cresterea preturilor in urban e mult mai agresiva decat media pe tara. Cine pune bani deoparte in banca le reduce, practic, puterea de cumparare. Deplasarea varstei de pensionare in vecinatatea sperantei de viata taie, la randul sau, elanul celor dispusi sa economiseasca pentru o pensie privata: s-ar putea sa nu te bucuri de bani cand, in sfarsit, te-ai retras din campul muncii, asa ca e mai intelept sa-i cheltuiesti.

Daca la noi slalomul prin supermarket e ultima distractie la moda, prin Occident incep sa fie cautate placeri mai rafinate. Oamenii vor impresii noi, calatoresc mai mult, prefera sa piarda timpul cu fiintele importante din existenta lor, decat sa dea in branci pentru a-si permite nimicuri in plus. Se incearca ruperea cordonului ombilical cu televiziunea, renuntarea la reality-show-uri in favoarea propriilor experiente. In Romania suntem, in schimb, inca in preistoria societatii de consum, traim sub zodia creditului de nevoi personale, tentati cu perioade de gratie, ispititi cu sansa de a cumpara de Craciun si a plati de Paste si am ajuns sa colectionam electrocasnice precum salbaticii cioburile de sticla.

Nu ne intelegeti gresit, nu intentionam sa ne transformam dintr-o publicatie financiara intr-una ecumenica. Vom vorbi in continuare mai mult despre Mugur Isarescu decat despre Dalai Lama. Vrem insa sa subliniem ca e nevoie de echilibru, ca este riscant sa pui semnul egal intre "a avea" si "a fi", ca prietenii pot fi mai importanti decat toate obiectele din viata noastra. Cu cat o fi mai fericit razboinicul Becali acum, cand incearca sa adoarma numarandu-si milioanele din cont, decat atunci cand facea acelasi exercitiu cu oile proprietate personala? Cu 300.000 de euro la purtator nu esti de 300 de ori mai multumit decat cel cu economii de numai 1.000. Aritmetica cifrelor mari este inselatoare cand nu poti privi dincolo de ele.

Citeste tot articolul in Banii Nostri