Demarat cu surle si trambite, proiectul intitulat pompos Fondul Proprietatea s-a impotmolit in hatisul legislativ romanesc la mijlocul acestui an, titreaza Curentul. Esuarea s-a produs in momentul in care s-a descoperit ca dezvoltarea sa in forma prevazuta initial era aproape imposibila si, pe cale de consecinta, trebuie modificat cadrul legislativ care il ghideaza. Desi in conturile fondului se acumuleaza sute de milioane de euro, acestia nu pot fi gestionati eficient din lipsa de administrator. Culmea e ca de acest statut sunt interesate zeci de societati comerciale de profil care ravnesc la borcanul cu miere. Chiar si un comision de un punct procentual, aplicabil la miliardele de euro pomenite in celebra reclama, inseamna o suma mare pentru orice companie romaneasca, si nu numai.
Numai ca, atata timp cat procedura de relegiferare a cadrului de functionare a Fondului Proprietatea zace pe undeva prin sertarele de la Ministerul Finantelor Publice, dupa ce parlamentarii au reusit sa arunce pisica in curtea guvernului, totul este blocat. Inclusiv oportunitatea de a investi eficient si in interesele actionarilor sutele de milioane de euro care se tot aduna in conturi.
Mai mult, blocajul legislativ nu permite nici evaluarea reala a patrimoniului Fondului si tine titlurile acordate drept despagubire la nivelul de simple hartii fara o valoare certa. Valoarea lor reala va fi data de piata, abia dupa listarea la bursa de valori. Acel moment ramane insa unul mult prea indepartat, chiar si in cazul fericit in care Vladescu isi va pune semnatura pe pretiosul document pana la finele anului curent.
Dupa ce timp de aproape jumatate de an nu prea s-a mai vorbit de el, Fondul Proprietatea revine pe tapetul Ministerului Finantelor care pare decis sa finalizeze pana la finele acestui an modificarea legislatiei aplicabile megacreatiei care va face "reparatia celor deposedati abuziv pe vremea comunismului", dupa cum pompos isi propune. Ca de la teorie la practica e cale lunga o demonstreaza si faptul ca romanii prefera sa se judece cu statul roman la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, decat sa accepte niste asa-zise titluri de proprietate cu o valoare mai mult decat incerta.
Citeste tot articolul in Curentul