Eşalonarea datoriilor la stat ar trebui să
salveze business-urile în impas financiar, însă costurile de finanţare,
garanţiile şi subiectivismul fiscului nu conving companiile că soluţia este
viabilă.
Suma eşalonată la plată este, în medie, de
300.000 lei pentru o companie, reiese din datele fiscului. Cu toate că mecanismul de creditare
al statului funcţionează de câţiva ani, interesul firmelor este foarte scăzut,
doar circa 12 mii apelând la această facilitate.
Condiţiile sunt considerate prea dure,
costurile de finanţare prea mari, iar analiza dosarului subiectivă. Acum, există intenţia ca procedura să fie
îmbunătăţită. într-un proiect de act normativ, este propusă eşalonarea şi
pentru alte obligaţii în afara celor administrate de ANAF, cum ar fi amenzile
de la Consiliul Concurenţei, precum şi redimensionarea sau înlocuirea garanției
pe perioada eșalonării.
Nu este prima dată când sunt relaxate
condiţiile. în 2012, a fost micşorat nivelul garanţiilor care trebuie să acopere totalul sumei plus un
procentaj în funcţie de perioada de eşalonare cuprins între 4 şi 16%.
în ultimul raport asupra finanţelor
publice, Curtea de Conturi constată că nivelul eşalonărilor este redus şi că
măsura nu şi-a atins scopul pentru că au existat acorduri fără respectarea
tuturor condiţiilor legale, iar bunurile aduse drept garanţie nu au fost
valorificate sau au fost valorificate prea târziu în cazurile în care
facilitatea a fost anulată.
Consultanţii spun că firmele care apelează
la eşalonare sunt cazuri izolate. „în cazurile cunoscute nouă, procedura a
apărut în discuţie, de obicei, la propunerea organelor de control fiscal, ca
urmare a unor rapoarte de inspecţie fiscală care stabileau sume adiţionale de
impozit datorate, care, dacă ar fi ajuns la executare, ar fi blocat fără
îndoială activitatea contribuabilului. S-a dovedit însă că şi în astfel de
situații-limită soluţia nu este acceptată de contribuabil decât ca o masură de
amânare a executării silite pe termen scurt, până la obţinerea unei anulări în
instanţă a raportului de inspecţie fiscală“, spune Gabriel Sârbu, tax manager,
Ernst&Young. Pe de o parte garanţiile sunt prea mari, nefiind atractive
comparativ cu cele cerute de instituţiile financiare. Pe de altă parte,
condiţiile pentru dosar sunt complexe.
Continuarea, în Capital.
body {
}
http://www.banknews.ro/stire/72148_fiscul_vrea_să_crediteze_firmele,_dar_nu_găseşte_clienţi.html