Si in 2013 haturile sunt tinute in mana de banci centrale mari, adica de Fed, BCE, Banca Angliei, Banca Japoniei, etc; ele tin in viata sistemele bancare, sistemul financiar international, prin injectii masive de lichiditate (expansiunea propriilor bilanturi). Criza financiara a cerut interventii extraordinare, adesea in contrast cu un abc de conduita. Bancile centrale au redescoperit doua adevaruri:
a) stabilitatea preturilor nu asigura ipso facto stabilitatea financiara;
b) stabilitatea financiara cere o reglementare si supraveghere a sistemului financiar (partea bancara si cea non-bancara) care sa atenueze, sa previna riscuri sistemice. Bancile centrale au actionat ca imprumutator de ultima instanta (lender of last resort) in doua ipostaze: fata de banci comerciale si fata de guverne. Avem aici si o schimbare de paradigma, o renuntare la simplista "ipoteza a pietelor eficiente" (EMH) si o reexaminare a modelelor pe baza carora sa fac proiectii de politica monetara.
Integral in Ziarul Financiar
http://www.banknews.ro/stire/64886_opinie_daniel_daianu_politica_monetara_nu_poate_fi_un_factotum.html