Criza datoriilor suverane inceputa in 2010 reflecta o slabiciune structurala a zonei Euro. Existenta unei monede comune fara o Trezorerie comuna, fara uniune fiscala, este cvasi-imposibil de aparat in vremuri ulburi. Criza financiara inceputa in SUA in 2007 - 2008 a expus vulnerabilitatea sistemului bancar global (cu o exceptia notabila a unor state emergente), salvat prin transferul unor datorii din sectorul public catre cel privat. Acum, statele insele se afla insa in dificultate.
In Europa insa, problemele tin de diferentele majore dintre statele membre ale uniunii monetare, asa incat devine necesar un mecanism de echilibrare. « Fondul European pentru Stabilitate Financiara (EFSF) incearca sa joace un rol de compensare al inegalitatilor dintre finantele publice ale unor state - sa luam drept exemplu Germania, Olanda, pe de o parte si Italia, Portugalia, Irlanda, Grecia pe de alta parte. Scopul este de a scadea costul la care se imprumuta statele vulnerabile, conditie necesara pentru ca acestea sa isi poata plati in cele din urma datoria. Dar puterea sa de foc este acum total insuficienta, si chiar si o extindere la 1 trilion de Euro ar putea fi in final prea mica pentru a putea proteja Spania SI Italia in acelasi timp », a aratat Victor Safta, directorul sucursalei din Romania a X-Trade Brokers.
Compromisul ciudat pe care incearca sa il puna la punct europenii imbina o finantare autohtona dar cu resurse suplimentare venind in principal dinspre economiile emergente, cele care detin rezervele salvatoare - in principal China. Dar, desi o contributie externa va putea stabiliza pietele pe termen scurt, si in cel mai bun caz pe termen mediu, aceasta nu va rezolva problema fundamentala: este Europa pregatita sa faca un pas major inspre integrare? O armonizare a politicilor fiscale si crearea unei trezorerii comune ar fi pasul major care ar intari sistemul european, platit insa de catre statele membre cu o reducere drastica a suveranitatii. « Intrebarea in clipa de fata este de fapt daca statele puternice sunt dispuse sa renunte la avantajul unui cost de imprumut redus, doar pentru a salva constructia europeana. O alta intrebare se refera la statele cu pozitii mai slabe : sunt acestea dispuse la taierile de cheltuieli publice pe care le va impune o formula fiscala comuna la nivel european ? Daca privim la ce se intampla, se pare ca nu. Iar pericolul este ca in lipsa unor decizii curajoase, orice solutie sa fie doar temporara, iar o criza pornita dinspre Europa poate ajunge- daca nu este contracarata- la franarea economiei globale», a precizat Victor Safta.
Romania trebuie sa acorde atentie tendintelor care se contureaza in zona Euro, care o vor afecta direct, dar acest lucru nu inseamna ca pasivitatea este solutia :un mix inteligent intre reducerea oricarei risipe din sectorul public si stimularea investitiilor cu efecte de multiplicare in economie constituie raspunsul cel mai inteligent pe care l-ar putea oferi autoritatile in contextul actual. « Romania nu are de ales decat sa fie foarte, foarte prudenta si sa urmareasca jocul politic la nivel european pentru a deduce traiectoria viitoare a UE. Politica de austeritate trebuie dublata de o strategie pentru infrastructura si sprijinirea inovatiei, de pregatire pentru viitor», a aratat Victor Safta
http://www.banknews.ro/stire/53773_europa_are_de_facut_optiuni_istorice_integrare_sau_reconfigurare.html