Acum doua decenii, o suta de dolari inseamna ceva, la niste amarati ca noi. Cine avea o mie, era socotit un om cu bani. Cine avea zece mii, putea incepe o afacere de proportii. Mai mult decat zece mii n-avea aproape nimeni, decat poate Gigi, cel cu oile, si Felix, cel cu tinicheaua de coada.
Am ajuns s-o vedem si pe asta: scade dolarul
Cu timpul, supraevaluarea dolarului a scazut, moneda noastra a inceput sa se alinieze la realitate si, dupa vreo zece ani, dolarul era schimbat la valoarea lui reala. Totusi, inca il mai priveam ca pe o icoana, iar respectul pentru dolari nu cunostea limite. Imobilele, terenurile, imprumuturile, toate se negociau in USD.
Deodata, o eclipsa inexplicabila a aruncat penumbra peste regele valutelor, iar afcerile au inceput sa fie negociate in marci germane. N-a durat mult: pana a aparut euro. De atunci, dolarul se tot depreciaza, incet dar sigur, dupa o curba de tip "fierastrau" - respectiv mici fluctuatii in cadrul unui trend general de scadere.
Integral in Ziare.com