Romania Libera: Cum poate iesi Romania din criza
Economie | Data Publicarii: 02-06-2010

Lucian Croitoru crede ca pentru a reduce deficitul bugetar, Romania va trebui mai degraba sa faca privatizari serioase, decat sa creasca taxele si impozitele.

De cand va cunoasteti cu Traian Basescu?

L.C.: Spuneati ca vreti sa discutam despre economie si ajustarile necesare.

Da, dar unele intrebari pe care le voi pune au nevoie de acest context.

L.C.: Daca asa credeti...Dvs stiti mai bine ce vreti sa intrebati. Il cunosc mai bine din anul 2000 cand Mugur Isarescu era premier, eu consilierul sau, iar Traian Basescu ministrul transporturilor.

Cum s-a intamplat in toamna trecuta cand v-a desemnat Traian Basescu in functia de premier?

L.C.: Prima discutie am avut-o cu Traian Basescu pe acest subiect in noiembrie 2008. Atunci am refuzat propunerea. Apoi am avut a doua intalnire in octombrie anul trecut si, dupa cum stiti, m-a nominalizat pentru functia de prim ministru.

De ce ati refuzat sa fiti premierul marii coalitii PSD-PDL?

L.C.: Nu am crezut ca un suport politic stanga-dreapta se potrivea cu contextul economic in care se afla atunci Romania. Era clar ca masurile de reformare a bugetului trebuia sa fie mai radicale si stiam clar ca acest lucru nu se va putea petrece fara un suport politic adecvat. Faptul ca am gandit corect se vede acum, cand social democratii nu sustin masurile de ajustare propuse pe partea de cheltuieli.

Ce s-a schimbat din noiembrie 2008, cand ati refuzat si octombrie 2009 cand ati acceptat sa deveniti seful guvernului?

L.C.: In octombrie 2009 as fi acceptat si o sustinere din tot spectrul politic, fiindca situatia devenise foarte critica. Atunci se punea problema de a conduce eficient finantele tarii si de a face ajustarile necesare in asa fel incat sa nu ratam banii de la FMI prin balbaieli in implementarea unor reforme care in mare parte fusesera deja concepute. Dupa unii analisti, criza politica a durat trei luni, pana la incheierea alegerilor prezidentiale, dar cred ca produce efecte negative si astazi prin faptul ca s-au amanat ajustarile.

In 2008, cand ati refuzat fotoliul de premier aveati date din care sa rezulte dimensiunea crizei economice de astazi?

L.C.: Problemele bugetare erau previzibile. Nu stiam cat de mult va scadea productia, dar cresterile mari ale cheltuielilor bugetare in perioada 2005-2008 le-au facut vulnerabile la orice scadere a productiei. Cu alte cuvinte, s-au pus bazele pentru o contractie fiscala involuntara in eventualitatea scaderii economiei. Era de asteptat asadar ca va urma o contractie fiscala severa. Cei care au proiectat politica fiscala in perioada amintita nu au inteles aceasta vulnerabilitate.

Nu v-ati gandit atunci, in 2008, sa formati un guvern de uniune nationala pentru a face fata mai bine crizei?

L.C.: In 2008 am estimat ca nu exista o sustinere pentru tipul de reforme de care avea si inca are nevoie Romania. Dupa o perioada de crestere economica inalta, nici romanii si nici conducatorii lor politici nu erau pregatiti sa accepte ca era nevoie de corectii majore. Am estimat ca era un mare decalaj intre severitatea necesara a reformelor si gradul de acceptabilitate in Parlament si la nivelul cetateanului. In plus, premierul, in aproape toate situatiile, trebuie sa fie un om politic, eventual si tehnocrat, dar care sa aiba totodata sprijin politic ferm pentru ceea ce vrea sa faca. Nimeni nu ar fi putut ramane in fruntea guvernului daca nu avea sprijin politic pentru reformele necesare. Cealalta varianta este sa ramai si sa nu faci reformele.

Exista un precedent fericit pentru un tehnocrat, care a reusit sa puna in ordine treburile tarii: Mugur Isarescu. Nu v-a inspirat?

L.C.: Daca in octombrie 2009 s-ar fi format o majoritate care sa sustina reformele as fi ramas in fruntea guvernului, dar Parlamentul nu a vrut acest lucru.

Exista vreun partid in Romania care sa se potriveasca optiunilor dvs. economice si politice?

L.C.: Din punctul meu de vedere, reformele trebuie aplicate in asa fel incat sa conserve libertatea indivizilor, libertatea firmelor, sa stimuleze energiile creatoare, sa dea un rol mai mare pietelor si sa aiba intotdeauna o reglementare care sa nu incalce aceste criterii. In Romania sunt partide care impartasesc, in teorie, aceste criterii. Intre acestea sunt si PDL si PNL. Problema acestor partide este ca au dificultati cand este nevoie sa actioneze pentru a le pune in practica.

In cazul revenirii la putere a unei mari coalitii de dreapta ati accepta sa fiti premier?

L.C.: As accepta sa fiu prim ministru doar intr-o situatie exceptionala, in care eu as fi una dintre putinele solutii. In acest moment prioritatea mea este cariera de bancher central. Pe de alta parte, insist, cred ca premierul trebuie sa fie un om politic.

Si nu vreti sa intrati in politica?

L.C.: Nu vreau sa intru in politica, cel putin cita vreme dorinta mea este sa raman bancher central. Cele doua optiuni nu au nimic in comun.

Cat a costat criza politica de asta toamna, care a durat aproape trei luni?

L.C.-Costurile directe ajung la cateva sute de milioane de euro: au fost dobanzi mai mari, au existat intarzieri in discutiile cu FMI. La acestea se adauga costurile indirecte: incertitudinea din sectorul privat, multe decizii nu au fost luate in acest sector, apoi disciplina fiscala a slabit etc.

Ce-ar insemna din punct de vedere economic declansarea alegerilor anticipate in urmatorul an?

L.C.: Atata timp cat suntem in program cu FMI, alegerile anticipate nu ar face decat sa complice situatia economica a Romaniei. Exista o perioada inainte de alegeri in care regulile se slabesc, inclusiv pe ruta fiscala, pe cea a cresterii incertitutdinilor sau pe cea a faptului ca exista o mai mare concentrare a publicului pe scrutin, nu pe munca. Si post alegeri exista o perioada similara. Toate acestea au costuri. Romania trebuie sa reduca in 2011 deficitul de la 6,8 la suta, cat se presupune ca va fi, daca va fi, la sfarsitul lui 2010, la 4,4 la suta. Acest lucru inseamna cateva miliarde de euro.

Daca in 2005 guvernul de dreapta n-ar fi renuntat la acordul cu FMI, astazi echilibrul bugetar era mai bun?

L.C.: Situatia fiscala ar fi fost de departe mult mai buna. Am si o dovada in acest sens. Uitati-va cum au fost planificate veniturile bugetare in perioada 2004-2008. In 2005 si 2006 au fost planificate venituri apropiate cu ceea ce s-a colectat. Era, in mare parte, influenta disciplinei impuse de FMI. IN 2007 si 2008, aceasta planificare s-a degradat brusc si se planificau venituri mult mai mari. Desi in istoria noastra post revolutionara veniturile bugetare nu au depasit niciodata 32 la suta din PIB, planurile erau de 37 procente din PIB. Pe aceste prognoze exagerate s-au facut cresterile de salarii in sectorul bugetar, dar in final, veniturile bugetare s-au situat tot la 32 procente din PIB. FMI a sfatuit mereu in aceasta perioada guvernul sa ramana la deficite apropiate de zero.

BNR nu a avut nicio pozitie cand s-a rupt acordul cu FMI.

L.C.: Am sustinut mereu, pe langa autoritati, ca cea mai buna pozitie pe care poate sa o aiba guvernul este sa aiba surplus bugetar, fiindca va urma o recesiune. In 2005-2006, economistii stiau ca lumea este pe un val ascendent de intrari mari si concomitente de capitaluri in mai multe tari, inclusiv Romania. Tot noi stiam ca din 1914 incoace au fost cateva mari perioade de intrari concomitente de capitaluri si ca circa 70 la suta dintre ele s-au terminat cu crize financiare.

Stiati si cand urma sa se incheie acest ciclu?

L.C.: Nu, dar stiam ca era foarte probabil sa se termine cu o criza. Ionut Popescu, a inteles acest lucru si a incercat sa mentina un deficit aproape de zero. Din aceasta cauza nu a rezistat ca ministru de finante decat in primele sase luni ale anului 2005. Daca acordul cu FMI din 2005 ar fi fost dus pana la capat, astazi guvernul ar fi avut cu ce sa stimuleze cresterea economica.

De ce Romaniei i-a lipsit viziunea Poloniei de evitarea a crizei?

L.C.: Si Polonia si Romania au rate de schimb flexibile, dar ne-am diferentiat foarte mult in ceea ce priveste politica de privatizare. Polonezii au folosit foarte mult, inainte de criza, venituri din diverse privatizari. Poate ca si noi ar trebui in 2011 sa privatizam mai mult pentru a reduce deficitul, mai degraba decat sa crestem impozitele.

Dar cine cumpara pe vremea asta? Si la ce pret?

L.C.: In sectorul energetic sunt cumparatori. De asemenea, in scrisoarea de intentie cu FMI sunt prevazute privatizari ale unor mici companii din proprietatea AVAS. Cereri pentru privatizari exista, chiar daca este recesiune.

La preturi mult mai mici, insa, decat au facut polonezii in 2008 si mai devreme, cand piata era mult mai profitabila.

L.C.: Polonezii au vandut, intr-adevar intr-o perioada foarte buna. Bugetul Romaniei se afla intr-o alta situatie: are nevoie de bani intr-o perioada cand preturile sunt mici.

Care este in viziunea dvs. scenariul pozitiv dupa reducerea pensiilor si salariilor? In cat timp vor trebui sa apara rezultatele?

L.C.: Aceste masuri vizeaza reducerea deficitului bugetar. Efectele incep sa apara imediat ce masurile se aplica. In 2009 a fost diferit. In martie 2009 cand s-au incheiat discutiile initiale cu Fondul, programul acceptat de Romania prevedea o reducere cu 15,5 la suta a anvelopei salariale. Nu s-a intamplat. Chiar mai mult, anul trecut s-au platit pensiile crescute in perioada anterioara , a crescut numarul de pensionari anticipate si de pensionari frauduloase pe caz de boala. Cei de la Fondul Monetar au vazut ca nu am reusit sa restrangem foarte mult cheltuielile, si au spus ca trebuie sa ne mutam pe partea de venituri si sa crestem TVA de la 19 la 24 de procente, sa impunem o scara progresiva de impozitare a salariilor, de la 18 la 40 de procente. Expetii FMI au fost insa de acord ca nu aceasta este solutia optima in timp de criza si au acceptat solutiile propuse de Guvern.

Impozitarea implica intreaga economie...

Da, dar cel mai sanatos este sa rezolvi problemele acolo unde sunt. Una dintre problemele bugetului public este deficitul urias al bugetului asigurarilor sociale, care pentru acest an este de 1,7 miliarde de euro, daca devine efectiva scaderea pensiilor cu 15 la suta. Solutia este eliminarea acestui deficit. Cautarea de solutii in alte arii ar fi o greseala. Din aceasta perspectiva, cresterea impozitelor ar fi una din greseli, pentru ca ar accentua recesiunea. O alta greseala ar fi reducerea, din motive populiste, a salariilor in companiile cu capital de stat profitabile sau in alte entitati, care nu utilizeaza resurse de la bugetul public. Alunecarea in populism este extrem de periculoasa.

Cat timp vor persista efectele masurilor propuse?

L.C.: Masurile de taiere a pensiilor si salariilor se pot lua, din perspectiva legala, doar pe termen determinat. Guvernul a decis ca acest termen este pana la sfarsitul anului 2010. Daca ajustarile prevazute in acordul cu FMI sunt implementate fara greseala, atunci revenirea la nivelul actual al salariilor si pensiilor in 2011 nu va mari deficitul bugetar. Dar daca nu se fac restructurari adecvate, revenirea la nivelurile actuale ale salariilor si pensiilor vor determina cresterea cheltuielilor bugetare cu peste 2 puncte procentuale din PIB instantaneu. Aceasta ar insemna ca in 2011 deficitul bugetar va trebui redus de la 8,8 procente din PIB la 4,4 procente din PIB. Daca se ajunge la aceasta situatie va fi foarte grav, caci se va proceda la taierea investitiilor inca din faza de planificare fiscala si/sau la cresterea impozitelor. BNR a atentionat mereu ca politica salariala populista in sectorul public a fost nesustenabila. Acum se vede cat de nociva a fost. Aceasta ar trebui sa fie o lectie pentru toata clasa politica, sa nu mai promoveze astfel de masuri, care nu fac decat sa se intoarca impotriva lor, mai devreme sau mai tarziu. Trist este ca se intorc si impotriva romanilor, care sunt primii care sufera de pe urma efectelor populismului.

Nu ar fi mai bine sa se reduca drastic aparatul birocratic, de la inceput, decat sa se taie salariile si pensiile?

L.C.: In mod cert. Dar dupa opinia mea, aceasta solutie nu e posibila pe termen scurt. Exista peste 500 de mii de oameni in exces in sectorul public. Reduceri masive de personal nu sunt posibile din doua motive: (i) legislatia este foarte complicata si necesita schimbari, si (ii) birocratia e atat de inventiva cand isi apara interesele, incat e foarte greu sa lupti cu ea. Inventeaza noi "nevoi", redefineste posturile, gaseste motive pentru care fiecare entitate birocratica este strict neceasra etc. In concluzie, in viziunea birocratilor, niciodata, nicio masura de restructurare nu este necesara. In 2010 si 2011 reducerea prevazuta este de 70 de mii de persoane. Insa este foarte adevarat ca reducerile de pensii si venituri salariale nu au efecte pe termen lung, daca nu sunt urmate si de aceste restructurari profunde.

Integral in Romania Libera