Criza economica si financiara a fost un moment de cumpana pentru tagma economistilor, pentru ca a pus la incercare multe dintre ideile inradacinate. Daca stiinta se defineste prin capacitatea de a prevedea viitorul, atunci esecul unei mari parti din breasla economistilor de a anticipa criza ar trebui sa fie un motiv serios de ingrijorare. Dar stiintele economice opereaza cu o diversitate mult mai mare de idei decat realizam deseori.
Laureatii din acest an ai Premiului Nobel sunt doi oameni de stiinta care timp de o viata au cercetat abordari alternative. stiintele economice au generat o bogatie de idei, iar multe dintre acestea afirma ca pietele nu sunt neaparat eficiente ori stabile sau ca economia si societatea noastra nu se pot descrie adecvat prin modelele standard de echilibru competitiv, utilizate de majoritatea economistilor.
Economia comportamentala subliniaza, de exemplu, ca participantii la piata actioneaza deseori intr-un mod greu de impacat cu ratiunea. Similar, economia informationala moderna arata ca, si in situatia in care pietele sunt competitive, ele nu sunt aproape niciodata eficiente atunci cand informatia este imperfecta sau asimetric distribuita (unii oameni stiu ce altii nu stiu, asa cum s-a intamplat in recenta catastrofa financiara), astfel ca, in realitate, ele nu sunt niciodata eficiente.
O lunga traditie de cercetare demonstreaza ca pana si atunci cand utilizeaza modelele provenite de la scoala de gandire economica a asa-numitelor "asteptari rationale", pietele ar putea sa nu se comporte stabil si ar produce bule de preturi. Criza ne-a oferit intr-adevar probe destule ca investitorii sunt departe de a fi rationali; dar hibele liniei de argumentare bazata pe asteptarile rationale - presupuneri ascunse ca toti investitorii dispun de aceleasi informatii - au fost expuse mult inainte de criza.
In aceeasi masura in care criza a revigorat ideea nevoii de reglementare a pietelor, ea a dat noi impulsuri explorarii unor abordari alternative, care ne-ar putea oferi o mai buna analiza a modului in care functioneaza sistemul nostru economic complex, si poate, de asemenea, cautarii unor politici care ar putea evita o reaparitie a recentei calamitati.
Din fericire, in vreme ce unii economisti promovau ideea unor piete cu autoreglementare, perfect eficienta si cu ocupare integrala a fortei de munca, alti cercetatori din economie si stiinte sociale experimentau o multitudine de abordari diferite: modele bazate pe agenti, in care accentul este pus pe diversitatea circumstantelor; modele tip retea, care accentueaza interconectarea complexa a companiilor (interconectarea care permite falimentele in cascada); o reanalizare a lucrarilor neglijate ale lui Hyman Minsky in domeniul crizelor financiare (a caror frecventa a crescut de la inceputurile dereglementarii acum trei decenii); modele bazate pe inovatie, care incearca sa explice dinamica cresterii.
Multe dintre cercetarile interesante ale momentului depasesc granitele economiei si includ rezultatele altor discipline ca psihologia, stiintele politice si sociologia. Avem foarte multe de invatat si din istoria economiei. Cu toate inovatiile financiare anuntate cu surle si trambite, criza din prezent seamana izbitor cu altele din trecut, exceptand faptul ca gradul ridicat de complexitate al noilor produse financiare a redus transparenta si a accentuat astfel teama de ce s-ar putea intampla in lipsa unor actiuni masive de salvare financiara.
Ideile conteaza la fel sau poate chiar mai mult decat propriul interes. Specialistii autoritatilor de reglementare si politicienii alesi au fost captivi politic - interesele specifice in pietele financiare au avut mult de castigat din dereglementarea masiva si rapida si din incapacitatea de a adapta structura de reglementare la noile produse. Dar in aceeasi masura ei au fost captivi intelectual. Au nevoie de un portofoliu de idei mai bogat si mai robust, de unde sa se poata inspira.
Tocmai de aceea recentul anunt facut de George Soros la Central European University din Budapesta referitor la crearea unei solid finantate Initiative pentru o noua gandire economica (Initiative for New Economic Thinking - INET), care sa sprijine specialistii si politicienii, este atat de interesant. Burse de cercetare, simpozioane, conferinte si o noua publicatie - toate acestea vor ajuta la dezvoltarea de noi idei si eforturi de colaborare.
INET are libertate deplina in continut si strategie si este de sperat ca isi va gasi sprijin si din alte surse. Singurul angajament este cel in favoarea "noii gandiri economice" in cel mai larg sens al notiunii. Luna trecuta, Soros a strans un grup remarcabil de economisti de marca, acoperind tot spectrul profesiei: de la teorie la politica economica, de la stanga la dreapta, tineri si seniori, din sistem si antisistem, cu totii au discutat nevoia si perspectiva unei asemenea initiative.
Integral in Romania Libera