Formula care a ruinat Wall Street-ul
Bursa | Data Publicarii: 26-02-2009

Cu un an si jumatate in urma, David X. Li avea suficiente motive sa spere ca intr-o zi va castiga Premiul Nobel. Exemplele nenumaratilor economisti, multi dintre ei activi consultanti pe uriasa piata din Wall Street, care primisera anterior cea mai inalta distinctie stiintifica, il incurajau sa vada nominalizarea lui doar ca pe o chestiune de timp. Munca lui de masurare a riscului avea un impact mai mare si mai rapid decat orice alta descoperire financiara de pana atunci.

Astazi, in mijlocul unui Wall Steet pustiit de o criza comparabila ca magnitudine doar cu Marea Depresiune din anii '30, si a naucirii generale a politicienilor, bancherilor, reglementatorilor si investitorilor, Li ar trebui sa fie recunoscator ca inca mai are un loc de munca in finante.

Magician al matematicii, Li a determinat corelatii intre evenimentele disparate si a condensat intreg peisajul financiar intr-o formula matematica simpla, devenita in scurt timp omniprezenta in marile corporatii de pe Wall Street.

Pentru cinci ani, formula lui Li, bazata pe modelul cupolei gaussiene, parea o realizare stiintifica situata in afara oricarui dubiu, o piesa fina de tehnologie financiara care deschidea posibilitatea modelarii riscurilor intr-un mod mai simplu si mai clar decat inainte. Cu ajutorul ei, traderii au vandut volume impresionante de actiuni si alte instrumente financiare aparute peste noapte, extinzand piata financiara pana la dimensiuni inimaginabile.

Metoda lui a fost universal adoptata, fiind prezenta nu doar in computerele de pe Wall Street, ci si in cele ale marilor agentii de rating financiar sau ale reglementatorilor pietei. A devenit atat de apreciata, incat atentionarile asupra vulnerabilitatii ei au fost unanim ignorate.

Magia a tinut pana la sfarsitul lui 2007, cand au inceput sa apara primele esecuri. Piata financiara a dezvoltat comportamente pe care formula miraculoasa a lui Li nu reusea sa le explice. In 2008, 'crapaturile' au devenit adevarate canioane in care au disparut cu viteza uluitoare trilioane de dolari si zeci de banci, fonduri de investitii, companii de asigurari.

, formula pe care nimeni nu o intelegea dar pe care toti o foloseau, nu-i va aduce niciodata un premiu Nobel inventatorului sau. Sau, cel putin, nu atata vreme cat distinctia va fi acordata pentru realizari economice si nu prentru ingenunchierea unui intreg sistem.

George Trifu