Deciziile riscante sunt luate sub imboldul emotiilor
HR/Cariere | Data Publicarii: 25-02-2009

Crizele economice din istoria recenta a omenirii au aparut, in parte, din cauza evaluarii deficitare a riscurilor in acordarea creditelor sau a altor instrumente si practici financiare. Dupa evenimentele din ultimul an, analistii au ajuns la concluzia ca un rol important in evitarea unor noi crize de proportii il are reconsiderarea managementului riscului.

Primul pas in aceasta directie este punerea sa intr-o lumina mai apropiata de cea reala. Desi ne place sa credem ca suntem fiinte rationale, o privire atenta arata ca in majoritatea situatiilor cu care ne confruntam zi de zi, actionam strict sub imboldul emotiilor.

Baloanele economice au ca suport principal optimismul si nu logica. Pietele se umfla atunci cand optimismul pierde orice legatura cu ratiunea. Imediat ce se sparg, pesimismul devine sentimentul dominant si, pentru o perioada, nici cele mai credibile asigurari nu duc la schimbarea starii de spirit, asa cum miliardele de dolari injectate in aceasta perioada in economie nu ii determina pe investitori sa-si recapete increderea.

Liderii corporatiilor incearca sa se adapteze la un mediu de afaceri impredictibil si periculos. Adaptarea necesita un efort colectiv al tuturor celor din interiorul organizatiei. De aceea, este vital sa apreciezi corect cat de mult perceptia indivizilor asupra riscului este emotionala si cat rationala.

In urma cu 20 de ani, doi profesori universitari, Amos Tversky si Daniel Kahneman au pus la punct un experiment numit "boala asiatica", pentru a demonstra ca modul in care un risc este descris influenteaza decisiv modul in care oamenii il solutioneaza.

Ei au cerut unui grup de voluntari sa-si imagineze ca o boala asiatica rara ajunge in SUA, iar 600 de oameni sunt victime potentiale. Sarcina participantilor la experiment a fost sa aleaga intre doua cursuri posibile ale actiunii: primul curs implica salvarea sigura a 200 de oameni, iar al doilea, mai riscant, presupunea ca doua treimi din toti cei 600 sa scape si o treime sa moara.

72% au ales prima varianta, ca 200 de oameni sa fie sigur salvati. Ulterior, cercetatorii au impachetat altfel problema: voluntarii au avut de ales intre moartea sigura a 400 de persoane, pe de o parte, si o treime sanse ca nimeni sa nu moara si doua treimi ca toti sa moara, pe de alta. Formulata astfel, doar 22% au ales prima varianta a problemei, desi consecintele erau identice cu cele din prima formulare. Singura diferenta a constat in modul de prezentare al problemei.

Cei doi profesori spun ca oamenii au tendinta sa riste mai putin cand au in fata rezultate pozitive si certe decat cand le sunt scoase in evidenta rezultatele negative. Experimentul scoate in evidenta doua idei importante pe baza carora companiile pot construi strategii de risc mai eficiente: in primul rand ideea ca emotiile sunt in spatele deciziilor umane; in al doilea rand ideea ca indivizii trebuie sa fie atenti la felul in care cultura organizationala le afecteaza emotiile. Modul in care fiecare om ia o decizie intr-o situatie riscanta este puternic influentat de cei din jurul lui.

George Trifu