Comparand cu alte tari, institutiile de credit autohtone platesc cel mai bine pentru banii din depozite, insa au dobanzi enorme la credite. De aici apare un semn de intrebare referitor la destinatia sumelor atrase de la romani.
Bancile romanesti sunt disperate sa obtina lichiditati, insa nu par dispuse sa le transforme ulterior in credite acordate populatiei si firmelor. Aceasta este una dintre concluziile care pot fi trase din analiza dobanzilor pe care bancherii romani le practica in comparatie cu tarile Europei emergente, dar si cu doua dintre tarile din zona euro, adica Austria si Grecia.
Mai clar, dobanda la creditele in euro practicata de bancile din Romania este, uneori, chiar mai mult decat dubla fata de cea a bancilor din Polonia, Ungaria, Cehia, Bulgaria, dar si Austria sau Grecia (doua tari bine reprezentate in sistemul bancar autohton).
Totodata insa, comparativ cu aceleasi tari, dobanzile la depozitele atrase de banci sunt cu cel putin 1% mai mari pentru euro, in timp ce randamentele reale ale depozitelor in moneda locala sunt cu pana la 4% mai mari decat in Cehia, de exemplu.
Mai mult, dinamica dobanzilor la credite practicate de bancile din afara tarii de la inceputul crizei si pana la finele lunii noiembrie a anului trecut arata ca ele au incercat in oarecare masura sa deblocheze creditarea prin mentinerea sau chiar scaderea costurilor pentru imprumuturi. In Romania a avut loc exact fenomenul invers, adica bancherii, pentru a se proteja de criza, au majorat dobanzile la credite pana la valori mai mult decat prohibitive, provocand practic inghetarea creditarii.
Privita si in lumina declaratiilor recente ale presedintelui Senatului, Mircea Geoana, care spunea ca unele banci straine isi retrag banii anticipat din Romania, dar si a afirmatiilor facute de seful Coface Romania, Cristian Ionescu, potrivit caruia bancile-mama fac presiuni pentru rambursarea anticipata a liniilor de credit, evolutia dobanzilor in Romania capata alte conotatii. O concluzie fireasca ar fi ca presiunea pusa pe bancile autohtone de catre bancile-mama este mult mai puternica decat in alte tari ale Europei emergente. Mai mult, din valorile mari ale dobanzilor la depozite, dar si din costurile ridicate ale creditarii putem intelege ca bancile strang bani pentru cu totul altceva decat reluarea creditarii. Nu putini au fost analistii care spun ca acel altceva reprezinta tocmai vistieriile bancilor-mama.
Asadar, in Romania, la nivelul lunii noiembrie a anului trecut (ultimele date disponibile), dobanzile oferite de banci pentru depozitele la termen in euro cu maturitate intre sase luni si un an erau de 5,24%, in crestere cu peste un procent fata de inceputul anului. Trebuie precizat ca exista banci, si nu putine, care acorda dobanzi de pana la 7,25%, si chiar 10% pentru anumite sume economisite. In acelasi timp, in Ungaria, dobanda era de 4%, in crestere cu doar 0,2% fata de ianuarie 2008. In Polonia, bancile dau 3,8% pe an, aproape la fel ca la inceputul lui 2008, in Austria dobanda este de 3%, in Grecia, de 4%, in timp ce in singura tara comparabila cu Romania, Bulgaria, randamentul anual merge spre 5%, insa aproape nemodificat in raport cu ianuarie 2008.
Randamentele in termeni reali sunt in Romania mai mari si pentru economiile in monede locale. Mai mult, in tari precum Cehia si Bulgaria, diferenta dintre dobanzile pentru economiile in coroane si leva si inflatie este negativa. In Romania, la o dobanda medie de peste 12%, randamentul real in 2008 a fost de cel putin 4%. In acelasi timp, in privinta dobanzilor la credite suntem, fara echivoc, liderii zonei, si ca dinamica, si ca valoare absoluta. Dobanda medie practicata de bancile din Romania la creditele pentru locuinta in lei a crescut in perioada august-decembrie 2008 cu aproximativ 4,5%.
Integral in Cotidianul
http://www.banknews.ro/stire/24965_bancile_romanesti_fug_dupa_bani,_dar_nu_pentru_credite.html