Programarea Neuro-Lingvistica: software-ul creierului uman
IT&C | Data Publicarii: 02-10-2008

Programarea Neuro-Lingvistica (Neuro-linguistic programming - NLP) este un model de comunicare interpersonala apropiat psihoterapiei din multe puncte de vedere, creat in 1970 de un lingvist, Richard Bandler, si un programator, John Grinder.

"Stiinta" NLP-ului este extrem de controversata, principala opozitie venind din partea psihologilor care o considera o pseudo-stiinta sau o forma postmoderna a psihoterapiei. In plus, tensiuni exista chiar in interiorul practicantilor de NLP, unii vazand-o ca o arta sau cel mult o stiinta a comunicarii, in timp ce altii o considera o metoda structurata de modelare a personalitatii si a atingerii "excelentei" in diverse domenii precum afaceri, management, leadership, comunicare, vanzari sau dezvoltare personala si control al starilor sufletesti, dupa cum spun fondatorii.

Bandler si Grinder s-au cunoscut la Universitatea din Santa Cruz, California, iar interesele lor relativ apropiate si dorinta de a schimba lumea prin intermediul stiintei i-au determinat sa demareze o cercetare asupra oamenilor de succes.

Ei au pornit la drum in studiul optimizarii performantelor umane angrenand si alti oameni de stiinta din domenii mai mult sau mai putin complementare: Frederik Perls - parintele legitim al psihoterapiei Gestalt, Virginia Satir - psihoterapeut, specialistin relatii de familie, Milton Erickson - hipnoterapeut, Gregory Bateson - antropolog.

Nu intamplator, NLP-ul s-a dezvoltat in paralel cu evolutia computerelor. Fondatorii sai au considerat ca modul de functionare al unui computer poate fi un posibil model al creierului uman. In cazul in care creierele noastre sunt un fel de computere, e ca si cum gandurile si actiunile ar fi programare de software.

In consecinta, daca ne-am putea modifica programele mentale exact in acelasi fel in care schimbam sau actualizam software-ul, am obtine imediat schimbari in bine ale performantelor noastre, imbunatatiri ale modului in care gandim, simtim sau actionam, spun promotorii NLP-ului.

Cuvantul "programare" evidentiaza faptul ca stereotipurile de gandire (cele care au patruns adanc in subconstient, actionand ca si convingeri de nezdruncinat) determina modul in care reactionam intr-un anumit context, starile pe care le avem si in consecinta, tipul de comportament pe care-l vom adopta.

Cultura din care facem parte, educatia oferita in familie si in scoala, structureaza cele mai multe din programele pe baza carora functionam si ne predispun la anumite comportamente care ne determina viata personala si sociala.

Fondatorii NLP-ului au descoperit ca programele ineficiente pot fi modificate actionand la nivelul sistemelor de reprezentare (vizual, auditiv si kinestezic) si folosind tehnicile lingvistice specifice.

Reprezentarea interioara determina starea emotionala, iar starea emotionala determina comportamentul. Oamenii realizeaza o anumita actiune (au un anumit comportament) numai atunci cand sunt transpusi in starea pe care au asociat-o cu acea actiune, potrivit teoriei NLP.

Claustrofobia este rezultatul unui anumit tip de reprezentare interioara. O experienta neplacuta legata de un spatiu ingust s-a depus in subconstient si se activeaza de fiecare data cand persoana intra in contact cu un astfel de spatiu, de exemplu, un lift. Solutia folosita de un neurolingvist pentru tratarea acestei fobii are la baza schimbarea reprezentarilor. Pacientul este indemnat sa isi reprezinte mental un loc stramt dar sa il asocieze cu o stare pozitiva. Cu cat reprezentarea este mai bine corelata cu starea, cu atat fobia devine mai slaba.

Sistemul NLP s-a dovedit util pentru optimizarea comportamentului (la sportivi, artisti, astronauti) pentru perfectionarea invatarii, medierea conflictelor, in domeniul comunicarii interpersonale si intrapersonale, ca si in rezolvarea comportamentelor indezirabile.

George Trifu