Merita romanii salarii mai mari?
Economie | Data Publicarii: 15-04-2008

Salariul minim din Romania a inregistrat in ultimii 4 ani unul dintre cele mai ridicate ritmuri de crestere din Uniunea Europeana, noteaza Bloombiz. Cu toate acestea, nivelul atins il plaseaza inca la coada clasamentului, respectiv de circa 10 ori mai redus decat valoarea maxima atinsa la nivelul UE.

Asadar, din punct de vedere statistic mai e loc de crestere. Pe acest considerent, dar si raportat la nivelul puterii de cumparare, salariatii din Romania par indreptatiti sa ceara mai mult. Cand ne uitam insa la raportul salarii-productivitate lucrurile se schimba. Din pacate, aceasta corelatie este trecuta in plan secund de liderii de sindicate, conjunctura economica favorizand doar intr-o anumita masura cererile de marire a salariilor.

Economia Romaniei nu mai este una de comanda. Statul nu mai poate controla evolutia veniturilor in sectoare in care nu mai are nici un amestec, dar influenteaza indirect piata muncii printr-un exces de oferta in domeniul bugetar, care a ajuns sa cuprinda mai mult de o patrime din totalul fortei de munca ocupate la nivel national. Pe aceste fond, dar si cuplat cu o cresterea economica neintrerupta de 8 ani, cu oferta mare de noi locuri de munca, respectiv o criza acuta de muncitori calificati, sezonul grevelor este in plina manifestare.

Primavara si anii electorali au favorizat de fiecare data, dupa 1990, revendicarile salariale. In aceasta perioada, companiile isi fac cunoscute bilanturile pentru anul precedent si anunta planurile in curs. Se incheie bugetele, se semneaza contractele colective de munca si se anunta, acolo unde este cazul, pomenile electorale. Astfel, reactiile sindicatelor par firesti si sunt anticipate de fiecare data. Spre deosebire de anul electoral 2004, anul 2008 surprinde insa economia Romaniei intr-o cu totul alta ipostaza.

Iata, greva angajatilor de la Dacia s-a incheiat, dupa ce principala revendicare, de crestere salariala, s-a apropiat de ceea ce au dorit sindicalistii. Francezii de la Renault au cedat sub presiunea pierderilor inregistrate de uzina si a riscului de a nu-si onora comenzile in permanenta urcare. Se pregatesc siderurgistii de la Arcelor Mittal Steel si, cel mai probabil, acestia vor fi urmati de alte confederatii din metalurgie. Doua sectoare economice in plin avant si, lucru foarte important, aflate in proprietatea unor concerne straine.

Merita sa ne indreptam atentia asupra ultimului aspect, extrem de relevant pentru situatia economica a Romaniei de azi. Renault este pe al doilea an de profit la Dacia, la fel si Mittal Steel, dupa ce ambele au recuperat mare parte din pierderile inregistrate in anii precedenti, pe seama investitiilor in capacitatile preluate de la stat. Reactia muncitorilor pare astfel una fireasca. " Daca ei castiga mai mult, de ce sa nu castigam si noi ?"

Problema este ca nicaieri in Europa, unde cele doua multinationale mai au capacitati de productie, randamentul om-unitate de produs nu este atat de scazut ca in Romania. La Dacia, productivitatea ar fi crescut, spun sindicalistii, de peste 170 de ori anul trecut. Cu toate acestea, raportat la numarul de masini fabricate numarul angajatilor il depaseste cu mult pe cel inregistrat la alte uzine ale grupului. La Arcelor Mittal Steel Galati, productivitatea pe angajat a fost de 280 tone pe angajat, fata de 500-600 tone atinse in alte unitati din Europa. Sa fie muncitorii romani mai lenesi ?

In ziua de azi productivitatea se obtine preponderent cu ajutorul tehnologiei. Investesti masiv ai randament, nu investesti ai mai multi angajati si salarii mai scazute. Acestei dileme trebuie sa-i faca fata investitorii din Romania. De aici a aparut o alta fata a relatiei angajat-angajator si, extrapoland, a atractivitatii mediului de afaceri din Romania.

Dupa greva de la Dacia multi s-au grabit sa anticipeze ca pozitia sindicatelor afecteaza grav viitorul investitiilor in Romania. Cu alte cuvinte, daca forta de munca nu este ieftina, nici investitorii nu vor mai veni. Oare acesta este singurul nostru atuu , forta de munca ieftina ? Daca este asa, atunci inseamna ca e grav. Fara discutii, relocarea unor capacitati de productie din vestul in estul Europei tine seama si de acest lucru. Nu credem insa ca investitorii nu au anticipat ca salariile romanilor nu pot ramane batute in cuie la nesfarsit.

Asadar, cine aduce tehnologie poate aduce si salarii mari, daca aceste salarii justifica productivitatea. In alte sectoare economice, de pilda domeniul financiar sau cel ai IT, nu se aude o vorba despre salarii. Nici in constructii. Ele sunt mari si pentru faptul ca specialisti devin tot mai des o raritate. Nivelul de calificare vorbeste de la sine. Ne confruntam cu aceeasi situatie in industria auto sau cea siderurgica ? Evident, raspunsul este nu.

Integral in Bloombiz