Cum innobilezi o casa
Lifestyle | Data Publicarii: 05-12-2007

In general, vorbim de anti­chitati cand ne referim la acele obiec­te care nu mai sunt folosite in mod curent. Este binecunoscut cultul raspandit pentru asemenea obiecte vechi in tari precum Marea Britanie sau Franta. Occidentalii de vita nobila le adora, iar multi dintre oamenii putred de bogati ai lumii renunta la opulenta de tip zgarie-nori in favoarea vietii idilice a vreunui satuc englezesc, unde isi recreaza trecutul si istoria inaintasilor si cu ajutorul obiectelor de care acestia au fost candva inconjurati, noteaza Gandul.

La noi, desi lipsesc o piata "curata" si o institutie care sa organizeze eventuale expozitii, antichitatile au fost conservate in special de familiile din inalta societate interbelica, unde intotdeauna s-au pastrat in casa obiecte de valoare: fie un pian, la care a cantat poate un Enescu, fie o oglinda de mare valoare, fie o masa unicat in lume. Nu este deloc usor sa cunosti si sa recunosti antichitatile de valoare, mai ales ca multi posesori ai unor astfel de obiecte le tin ascunse, de teama hotilor.

Cum recunosti valoarea?

Antichitatile trebuie evaluate de experti recunoscuti: istorici de arta, muzeografi, conservatori, restauratori si anticari, care pot  identifica epoca in care au fost realizate, stilul caruia ii apartin, mesterul sau atelierul unde au fost lucrate, daca e vorba de obiecte de serie sau unicate si carei personalitati au apartinut. "La toate aceste criterii, care insumeaza valoarea unui obiect, se mai adauga si altele, precum materialul din care au fost realizate", este de parere  Vasile Cotiuga, cadru universitar la Catedra de Istorie Veche si Arheologie a Facultatii de Istorie din Iasi. "In orice caz, sa nu creada cineva ca, daca are o oarecare colectie si a citit cate ceva despre antichitati, este si expert si poate face diferenta intre un obiect autentic si un fals.

Trebuie sa avem in vedere fap­tul ca un fals nu este facut de un oarecare, ci de oameni care stiu foarte bine sa diferentieze un fals de un autentic. Sunt atenti la de­talii foarte greu de falsificat. De exemplu, se falsifica o icoana veche folosind un lemn suport vechi, poate de la o alta icoana fara valoare sau poate din alta sursa. De asemenea, sunt cunos­cute si aplicate procedee de imbatranire, care sa dea patina unui obiect. Deci, productia de falsuri nu este la indemana oricui.

Evident, daca nu ai in fata cumparatori diletanti, care din ciobani se cred dintr-o data boieri si cunoscatori de arta. Acestia "inghit" orice, pentru ca nu stiu despre ce este vorba. Uneori, chiar si expertii pot fi pacaliti", spune Cotiuga. De aceea exista labo­ratoare in depistarea falsu­rilor. Chiar la Facultatea de Istorie a Universitatii "Al. I. Cuza" din Iasi exista un laborator de inves­tigare stiintifica a bunurilor de patrimoniu cultural, care poate efectua asemenea expertize in cazul icoanelor, picturilor, obiec­telor de lemn sau metal.

Integral in Gandul