Banci care n-aduc numai fericirea
Finante-Banci | Data Publicarii: 15-05-2007

Dintr-o nefundamentare a problemelor sau, dimpotriva, din interese pe care nu le cunoastem, un recent studiu asupra profitabilitatii bancare in tarile europene a fost folosit de unii analisti si ziaristi din presa romana pentru interpretari cel putin curioase, noteaza Ilie Serbanescu in Curentul. Din studiu reiesea - deloc neasteptat - ca in Romania, ca si in tari vecine din Centrul si Estul Europei, profitabilitatea bancara este ridicata, oricum mai ridicata decat in Vestul continentului. In Romania, de pilda, de circa 2 ori mai mare! Interpretarea - fara vreo nuantare - a fost ca bancile romanesti sunt mai profitabile decat "suratele" lor din "vechea Europa", iar din modul in care se facea aceasta constatare razbatea si un fel de bucurie, daca nu chiar de mandrie! Hait, le-am venit de hac! N-om fi noi atat de breji ca ei, dar mergem mai repede si-i vom prinde din urma!

Din pacate, lucrurile stau aproape invers decat intr-o asemenea interpretare! Banci romanesti nu prea mai exista in Romania. Doar doua mai sunt sunt romanesti si ambele se situeaza spre periferia clasamentului. In rest, sunt banci straine. Sistemul bancar nu ca ar fi dominat de capitalul strain, dar este format aproape numai din capital strain. Locul activitatii nu trebuie confundat cu apartenenta capitalului, adica cu proprietarul. Bancile din Romania sunt doar banci inregistrare in Romania, altfel sunt banci cu capital strain, in cea mai mare parte cu proprietari vest-europeni.

Chestia insa cu "suratele" lor vest-europene este chiar prea de tot! Nu este vorba deloc de surate, ci, dimpotriva, de "mamele" lor, bancile straine din Romania fiind fiicele unor grupuri bancare cu bazele in tarile vest-europene.

Ca bancile-fiice din Romania sunt mai rentabile decat bancile-mama din Vestul Europei este adevarat. De altfel, este tocmai motivul pentru care bancile-mama din Vestul Europei au "nascut" in Romania, deoarece se miza pe faptul ca aici sunt conditii pentru profituri mai mari, iar realitatile nu fac decat sa le confirme prezumtia.

Sa fim realisti, bucuria apartine firesc bancilor-mama si eventual tarilor de origine. Noi ar trebui sa fim ceva mai putin exaltati. Nimeni nu ar putea, desigur, ignora contributia pe care aceste banci o au la cresterea gradului de bancarizare in Romania, inca atat de scazut, dar atat de necesar sa se extinda pentru asigurarea dezvoltarii tarii, precum si la introducerea managementului performant si la intronarea disciplinei financiare si ordinii economice in general. In acelasi timp, nu poate fi trecut cu vederea faptul ca profiturile mai mari obtinute in Romania decat in tarile lor de origine de catre aceleasi banci au si explicatii precise nu tocmai favorabile clientilor romani: dobanzi mai mari la creditele acordate, marje mai ridicate fata de dobanzile oferite la depozite, comisioane fabuloase pe care nu le practica in tarile lor de origine, aranjamente anticoncurentiale pe care nu-si permit sa le foloseasca in aceste tari, dar pe care le utilizeaza din plin aici, pentru ca aici, in Romania, nu le spune nimeni nici pas! Asta, desigur, daca pare cumva nationalist si antiglobalizare de a mentiona cumva si faptul ca profiturile superioare obtinute aici le iau sistematic vanturile, valurile...

Curentul