Bine ati venit in anii'70 - analiza Saxo Bank

Data publicarii: 05-05-2020 | Economie
„Atunci când, în 1976, autoarea Astrid Lindgren a plătit o rată marginală de impunere în urma faimei volumului „Pippi Longstockings” de 102%, impusă de guvernul suedez, ea a contracarat scriind un basm satiric, „Pomperipossa în Monismania” - cred că titlul se explică de la sine. Ea nu numai că a generat o dezbatere acerbă, dar a cauzat și o pierdere majoră a guvernului social-democrat la alegerile din acel an, aceștia pierzând puterea pentru prima dată în 44 de ani. Menționez povestea deoarece principalul argument al lui Astrid Lindgren în ceea ce privește guvernul a fost puterea acestuia, putere care a depășit limitele, nu doar de a o impozita, ci de a decide totul. În carte, Pomperissa exclamă: „102%, asta nici măcar nu este posibil”. Ei bine, cred că lecția din ultimele două luni este că totul - literalmente totul - este posibil”.

Așa își începe Steen Jakobsen, Chief Investment Officer la Saxo Bank, articolul de experiză publicat în urmă cu câteva zile. „Menționez povestea deoarece principalul argument al lui Astrid Lindgren în ceea ce privește guvernul a fost puterea acestuia, putere care a depășit limitele, nu doar de a o impozita, ci de a decide totul. În carte, Pomperissa exclamă: „102%, asta nici măcar nu este posibil”. Ei bine, cred că lecția din ultimele două luni este că totul - literalmente totul - este posibil”, continuă el.

Potrivit specialistului, în ultimele două luni am descoperit că austeritatea este un concept abandonat, că băncile centrale și-au pierdut în mare măsură independența, regulile fiscale ale UE au fost uitate complet, s-a introdus din nou pe ușa din spate teoria unui venit universal și a teoriei monetare moderne care presupune monetizarea datoriilor guvernamentale prin extinderea bilanțului băncilor centrale.

Argumentul ideii de a face bine pentru toată lumea repreinztă în opinia lui Jakobsen o aluencare către un pericol moral teribil, fiind abandonate nu doar principiile de determinare a prețurilor ci chiar economia de piață.

„Acest ajutor financiar înseamnă directori de companii aeriene care nu au lăsat bani în bilanț și care și-au alocat 100 de milioane de acțiuni în opțiuni, prin epuizarea aceluiași bilanț cu programe masive de rambursare a stocurilor. Sau IBM, de exemplu, care a cheltuit acțiuni în valoare de 157 miliarde de dolari în ultimii zece ani, dar are un plafon actual de piață de 102 miliarde de dolari. Poate că trebuie să apelăm la un alt autor scandinav - danezul H.C. Andersen și basmul său despre „Hainele noi ale împăratului” - pentru a înțelege pe deplin ce se întâmplă” spune Jakobsen.

Anii 70 au început, în opinia specialistului Saxo Bank cu un USD puternic, cu un Guvern American puternic, două lucruri care nu au putut însă opri căderea dolarului american pe tot parcursul deceniului șapte al secolului trecut, cădere corolată cu o creștere a șomajului imediat după renunțarea la convertibilitatea în aur. În acea perioadă începea extinderea Uniunii Europene, deschiderea Chinei devenea un fapt concret iar amenințările terorismului și constrângerile de aprovizionare deveneau adevăruri pe care nu le mai puteam trece cu vederea.

Potrivit lui Jakobsen, „am trecut printr-un cerc complet în ultimii 50 de ani și nu am învățat absolut nimic. Prima Zi a Pământului a fost exact acum 50 de ani și astăzi mediul este o problemă și mai mare, având în vedere viziunea noastră din ce în ce mai antropocentrică, China riscă să fie „izolată”, USD este foarte puternic și este în continuare rezerva mondială standard - un standard de care lumea are nevoie cu disperare să se desprindă, întrucât Fed-ul și guvernul american au decis să plătească oricui deține datorii în SUA prin documente ce atestă datoria bazate pe tipărirea banilor. Numărul de membri ai UE a atins un vârf, cel mai probabil va fi din nou redus (Cine va fi primul, Ungaria ?, Italia?)”.

„Totuși, ceea ce mă preocupă mai mult decât rezonanța cu configurația din anii 1970 este faptul că alte aspecte ale situației noastre actuale îmi amintesc de perioada de după cel Primul Război Mondial. Aceasta a fost ultima dată când am avut parte de incapacitate masivă de plată a datoriilor suverane. De data aceasta, Ecuadorul a declarat deja faliment, națiunile africane au primit un moratoriu de opt luni, iar Argentina și-a declarat propriul moratoriu și le-a spus creditorilor să facă pași. În Orientul Mijlociu, Oman și Bahrain sunt scoase efectiv de pe piața obligațiunilor și văd cum prețurile pentru swapurile pe riscul de credit (asigurare implicită) cresc în continuu”, continuă el.
Ultimele stiri pe BankNews.ro: