Banii vechi si murdari se transforma in pubele de gunoi

Intr-un subsol din centrul Capitalei, o mana de femei foarte pricepute toaca bani murdari, noteaza Evenimentul Zilei. La greu si la propriu. Cladirea in care are loc operatiunea este sediul Bancii Nationale. De aici incepe un proces prin care bancnotele din plastic uzate sunt facute taietei, dupa care ajung sub forma de granule la nemti, si, in final, revin in tara transformate in... pubele de gunoi. Dar, inainte de Revolutie, banii vechi aveau alt destin. Ei deveneau hartia igienica a romanilor.

Medicina bancara

Inainte sa fim dusi in hala unde se toaca bani cu nemiluita, un angajat al bancii ne face instructia: "Emisiunea de bani functioneaza ca metabolismul: asimilatie si dezasimilatie. Lansezi bani buni si retragi banii uzati".

Odata invatata lectia de medicina bancara, drumul catre malaxoarele care zilnic transforma in "taietei" miliarde de lei este deschis. Cu cartela speciala a sefului de serviciu Dan Popescu, de-aia de care "nici Nitu n-are". Ion Nitu este directorul Directiei Emisie, Tezaur si Casierie a BNR, seful lui Popescu.

Vreo 7-8 masinarii gri huruie intr-o incapere cat o sufragerie mare, pazita de cateva camere de luat vederi si de niste usi din geam special, manevrate - numai pe baza de explicatie prin interfon - de un individ aflat intr-o incapere secreta.

Umbla cu miliardele

Prezentarea functiilor fiecarei masinarii, careia Dan Popescu ii ridica poalele pentru expunerea "dedesubturilor", aminteste de vizitele Tovarasului la fabrici.

"In 2,5 secunde trec prin masina de sortare 100 de bancnote", spune Popescu, aratand niste placute din metal responsabile cu selectarea bancnotelor in stare buna de cele uzate, patate sau murdare. Ca bancnotele indoite sau rupte sunt depistate de placile din fier e lesne de inteles, insa cum reuseste o masinarie fara ochi sa "vada" care hartii sunt murdare? Asta n-am reusit sa aflam de la interlocutor. "Masina stie", zice el.

Cele 10-12 femei care lucreaza in anticamera transformarii bancnotelor nu vorbesc mai deloc. Trecerea banilor printre placute produce un zgomot suficient de puternic pentru ca o eventuala discutie sa se poarte prin strigate. La masina care verifica hartiile de 500 RON lucreaza Georgeta Logojanu.

Geta, cum o striga seful de serviciu Popescu, umbla cu miliardele de lei in fiecare zi, de aproape 17 ani. Recunoaste ca o cam lua cu lesin si-i cam vajaia capul cand a inceput lucrul aici, dar acum n-are nicio palpitatie, ochiul ei de gospodina care numara banii se transforma, aici, in ochiul unui angajat al BNR: "Sunt doar niste hartii".

Bani murdari

Dupa verificarea autenticitatii bancnotelor (cele depistate de masini ca fiind false sunt predate politiei) si selectarea lor, banii buni de folosit iau alt drum decat cei uzati. Primii sunt numarati din nou, ambalati in "caramizi" de cate-o suta de bucati, iar din cate zece "caramizi" se fac mici "baloti" sigilati in folie de plastic printr-un procedeu fierbinte: la 800 de grade Celsius.

Ceilalti bani, adica cei uzati, o iau la vale pe un tobogan din burta masinariilor al carui capat se afla intr-o alta incapere, la subsolul cladirii BNR. Franjuri sunt facuti si banii inscriptionati cu cerneala speciala, cei folositi de procurori la operatiunile tip flagrant in cazuri de mita.

Cand intri in camera nu mai mare decat una obisnuita, de apartament, primul gand care-ti trece prin cap este "miroase a bani murdari". Narile aproape ca refuza sa inspire aerul imbacsit, dens, care trezeste amintiri despre banii de hartie folositi pe vremea lui Ceausescu pana ce murdaria de pe ei se prefacea in mazga lipicioasa.

Langa banda rulanta de la capatul toboganului, un flacau urmareste, de sase ani, ultimul stadiu in care "metabolismul" aduce banii: fideluta. Atat de fin taiate precum aschiile de mar dat prin razatoarea mica.

Calde inca dupa procesul rapid, fasiutele din plastic, a caror provenienta dintr-o anume bancnota cu greu o poate cineva identifica, sunt duse de banda rulanta catre un geam jos si adunate in niste saci. Cam 1.000-1.200 de tone de "fideluta" pe zi, din ceea ce ieri erau inca lei vechi sau lei buni de bagat in portofel.

Tocati "on-line" si "off-line"

Banii scosi din circulatie din cauza gradului de uzura a bancnotelor sunt tocati on-line, ne explica Dan Popescu. Adica e un proces continuu de verificare si sortare. Leii vechi, in bancnote care nu mai sunt valabile de la 1 ianuarie 2007, se toaca off-line, adica nu mai trec prin verificari pentru ca nu au circulat. Intra direct in malaxor.

Odata iesita pe geamul din subsolul BNR, tona de bani facuti franjuri este trimisa firmei Urban SA, care se ocupa cu activitati legate de salubrizare si deseuri. Directorul sucursalei bucurestene a firmei, Ovidiu Serban, reuseste sa ne mareasca ochii de uimire: bancnotele ferfenitite ajung pubele de gunoi!

"Noi prelucram "taiteii" din bancnote de plastic, facem granule si le trimitem cu TIR-urile unei firme din Germania, Otto, cu care avem un barter din vara lui 2006. Noi le dam granule, ei le transforma in pubele si cosuri de gunoi stradale, pe care ni le trimit in limita valorii granulelor trimise de noi."

O pubela din bancnote tocate are un cost de productie de 22-26 de euro si "traieste", in medie, cam doi ani, stie Serban, care aminteste faptul ca banii din hartie care au circulat inaintea acestora din plastic erau si ei reciclati si transformati in chestii utile. Chiar si in hartie igienica.

Reciclare

Nimic nu se pierde, totul se transforma

Dupa principiul economic "nimic nu se pierde, totul se transforma", bancnotele din plastic transformate in fasiute devin granule. O mie de tone de franjuri inseamna exact o mie de tone de granule.

"Cantitatea de bancnote tocate care intra la topit, la o temperatura de 1.000-1.200 de grade Celsius, nu se amesteca si cu alte mase plastice de obicei", spune Ovidiu Serban, directorul Sucursalei Bucuresti a firmei Urban SA. Din granulele trimise in Germania, firma Otto face tot felul de obiecte din plastic, nu doar pubele si cosuri de gunoi. "Numai obiecte de uz alimentar - castroane, tavi, cantare etc. - nu se produc din deseuri, ar fi contrar normelor europene".

ISTORIC

Inainte de Revolutie, banii ajungeau hartie igienica

Prin 1980-1985, bancnotele din hartie se uzau foarte rapid, iar cele retrase de pe piata erau distruse prin ardere. Apoi, pana la Revolutie, banii scosi din circulatie erau transportati la o unitate din orasul Piatra-Neamt, unde erau macerati, iar din pasta rezultata in urma combinarii cu apa se facea hartie igienica.

Dupa 1991, au fost tiparite noi bilete bancare. "Acestea aveau un fir de plastic inserat si erau din hartie foarte rezistenta, facuta din bumbac", spune Ion Nitu, directorul Directiei Emisiune, Tezaur si Casierie din cadrul Bancii Nationale a Romaniei. Cand s-au uzat acesti bani, BNR a incercat sa-i trimita tot la Piatra-Neamt, insa bancnotele din bumbac erau atat de zdravene, incat nu au putut fi macerate si transformate in pasta.

Atunci, era cam prin 1993-1994, oamenii Bancii Nationale au apelat la o fabrica de cartoane de la Ploiesti, unde bancnotele erau facute "fideluta", dar nu asa de fina ca in ziua de astazi, cand banii uzati sunt distrusi cu masini moderne.

Dupa doi-trei ani, afacerea asta n-a mai mers, iar taieteii rezultati din distrugerea banilor erau trimisi la o fabrica de ulei sau la termocentrale, pentru a fi arsi.

Echipamentele utilizate in prezent la tocarea bancnotelor au fost achizitionate in anul 2000. Totusi, sunt bani care scapa maxilarelor puternice ale masinariilor moderne: "caramizi" intregi de bancnote nou-noute, care nu au apucat sa iasa pe portile tiparnitei bancii, se pastreaza la BNR pentru colectionari.

Dintre bancnote, cel mai repede se uzeaza acelea cu valori mici - 1 RON si 5 RON -, explica seful de serviciu Dan Popescu, pentru ca sunt mai des folosite si sunt tiparite pe un polimer comun.

Chiar si asa, bancnotele din plastic au o durata de viata de trei ori mai mare fata de cele din hartie. La asta se adauga si faptul ca tot mai multa lume nu mai foloseste banii lichizi, ci cardurile bancare.

Evenimentul Zilei