Doua masuri arbitrare luate de Guvern, care pot afecta piata bancara in 2014

1. Plafonarea comisioanelor interbancare

Ultimele date publicate de Banca Nationala a Romaniei, validate si agregate doar la nivel de 1 septembrie anul 2013, ne arata ca au fost emise 42,06 de miloane de carduri in Romania postdecembrista. Dintre acestea, doar 14,14 milioane sunt inca active in prezent (evident, sunt consumatori cu mai mult de un card, deci asta nu inseamna nici macar 14,14 milioane romani. Asupra tranzactiilor efectuate cu aceste carduri se aplica celebrele comisioane interbancare percepute la platile cu carduri, atunci cand romanii folosesc unul dintre cele 127.000 de terminale POS, scrie CAPITAL.RO

Si totusi, care este procesul "din spate" in momentul in care "platesti" cu cardul intr-un magazin? E nevoie de cinci "parti" care sa colaboreze pentru ca tranzactia ta sa fie fara probleme - o companie de carduri (gen Visa si Mastercard), banca "ta", banca "magazinului", plus un operator "invizibil" din spate, care se ocupa ca aceste milioane de regularizari si procesari, plus milioane de transferuri bancare sa functioneze, ca sistem, ireprosabil. A cincea parte este chiar consumatorul, cel care pleaca din magazin cu produsul dorit fara sa-si bata capul cu intregul sistem - dar el nu plateste direct pentru acest sistem.

Care e problema principala intr-un astfel de sistem?

Cine achita nota de plata pentru acele terminale, pentru tot sistemul bancar, pentru plimbarea acestor bani de colo colo. In general, comisioanele sunt suportate de comercianti, pentru tranzactiile la POS. Costul intregului sistem se "imparte" pe fiecare card, pe fiecare tranzactie. Cum insa in Romania numarul de POS-uri este limitat si alternativa cash e preferata de foarte multi oameni, intentia statului ar trebui sa fie aceea de a sustine sistemul bancar, sistem care ii aduce si mai multe taxe si impozite. Insa scaderea comisioanelor poate conduce la scoaterea anumitor tipuri de carduri si la costuri suplimentare pentru oamenii care folosesc cardurile existente deja pe piata, in conditiile in care platile de la comercianti se micsoreaza.  

De aici, intentia Uniunii Europene (pentru ca de acolo vine ideea plafonarii comisioanelor interbancare) ca am putea aplica, otova, aceeasi rata si in Romania, si Marea Britanie, si in Spania, si in Italia, este una fundamental ilogica. O plafonare in economie conduce intotdeauna la distorsiuni importante (ca e vorba de plafonarea preturilor, plafonarea unei rate de schimb fata de o valuta forte, sau plafonarea dobanzilor); la fel va fi si cu aceasta plafonare, mai ales ca nu este propus un calendar gradual, ci o ordonanta de urgenta care ar trebui sa reglementeze schimbarea, in stil mioritic, peste noapte. Ba mai mult, Romania vrea sa nici nu "beneficieze" de cele 22 de luni de care ar putea beneficia pentru alinierea legislatiei, noi ne grabim sa fim primii care operam modificarea. Este un pas gresit.

In Spania, un experiment local a demonstrat ca o injumatatire a comisioanelor intre 2006 si 2010 a condus la costuri mai mari pentru consumatorii care folosesc cardul - doua miliarde de euro in plus, dar acolo populatia e mai numeroasa. Bancile isi scot "parleala" de la consumatori; daca le este limitat procentajul aplicat comerciantilor, nu veti vedea o banca sa umble prin propriile buzunare pentru maruntis pentru fiecare tranzactie cu cele 14,14 milioane de carduri.

II. Interzicerea platilor cash

Economistii de pretutindeni spun ca o functie principala a monedei este aceea de a fi stoc de valoare si obiect de tranzactie. A interzice brusc, la fel ca in primul caz, platile cash care depasesc 10.000 de lei inseamna a transfera catre economia neagra o serie de tranzactii imobiliare, financiare, de imprumut sau de alte tipuri care, in momentul de fata, se desfasoara legal, fara nicio problema. Intentia de a transfera mai multe tranzactii in zona impozitata si bancarizata - lucru urmarit prin aceasta propunere de politica publica - este total subminata de formularea aceastei propuneri, in fapt.

Integral in Capital.ro