De ce e Romania o tara scumpa

De la kilometrul de autostrada pana la perechea de adidasi, totul ajunge in Romania sa coste dublu, triplu sau mai mult. Nu lacomia vanzatorilor e de vina. De vina este hotia statului, direct si indirect.

In economie, lacomia nu este un pacat, este un profil perfect masurabil. In partea de sus a scalei sunt companiile care cauta profituri rapide si mari, cu orice risc - pionierii. In partea de jos sunt cele conservatoare, eficiente, care isi construiesc reputatie pentru a rezista pe termen lung - colonizatorii.

Intre ei - multe nuante de gri. Insa, intotdeauna, colonizatorii invata din experienta pionierilor. Iar daca experienta e dezamagitoare, raman acasa si ii lasa pe primii sa-si faca de cap sau sa-si rupa gatul.

Exact asta este situatia Romaniei de azi. Cine reuseste sa nu-si rupa gatul isi face de cap. Colonizatorii stau deoparte: companii straine mari si serioase, care inca nu cred ca e cazul sa vina in Romania, pentru ca avantajul lor competitiv este eficienta, nu coruptia, dar si potentiali antreprenori locali talentati, care au preferat sa nu-si asume riscuri sau au plecat sa faca bani in alte tari.

Asa se face ca hotia este cel mai mic dintre costurile platite de consumatori si contribuabili. De exemplu, daca ar functiona doar regula spagii, lucrarile n-ar trebui sa coste decat cu 10% mai mult decat pretul real.

Un cost si mai mare il reprezinta prostia. Cei mai buni "combinatori" nu sunt obligatoriu si cei mai buni manageri. Asta se vede in costuri, care pot ajunge de la simplu la dublu. La sfarsit se adauga marja de profit. Un colonizator s-ar fi multumit cu 10%. Un pionier nu poate dormi fara 50% si e multumit abia la 100%. La cate riscuri si-a asumat si la cat de mica e concurenta, de ce ar face altfel?

Un exemplu. De ce nici jumatate din marii constructori mondiali de drumuri n-au calcat prin Romania? La cat de bine se plateste kilometrul de autostrada, ar trebui sa fie inghesuiala. Studiu de fezabilitate: stie Romania ce autostrazi vrea sa construiasca, din ce fonduri si cand? Nu! Cei mai conservatori si mai competenti constructori deja renunta la idee.

Ceilalti vin totusi sa vada ce se intampla, in speranta ca efortul le va fi rasplatit. Dar, dupa ce vad cate o licitatie pierduta aiurea, doua-trei sicane si un contract reziliat, isi dau seama ca n-au nici o sansa. Asa pleaca si cei care ar putea face treaba cat de cat si raman doar cativa sa-si imparta prada. Chiar si ei isi risca banii sau chiar libertatea atunci cand n-o impart cum trebuie.

Amploarea este atat de mare incat chiar si notiunea de coruptie a fost schimonosita in Romania. In sensul clasic, procedura presupune ca se stabilesc nevoile publice, apoi se adauga un comision pentru cel care ia decizia. In sensul de acum, mai intai se stabileste comisionul, apoi furnizorul, iar la sfarsit se cauta sau se inventeaza o nevoie care sa corespunda cerintelor.

Integral in Romania Libera