Cine l-a facut milionar pe Barack Obama, noul presedinte al SUA?

Robin Barnett, cel care a intermediat contracte editoriale in valoare de milioane de dolari si care a consiliat din umbra numeroase personalitati de la Washington, l-a initiat si pe Barack Obama in acest domeniu, fiind un geniu care cunoaste toate secretele puterii, scrie Financial Times.

Financial Times a publicat recent un amplu material despre influentul avocat Robin Barnett, cel care i-a asigurat lui Barack Obama succesul - si nu numai financiar. Foarte putini oameni au auzit de Barnett, dar cei care l-au cunoscut si au lucrat cu el ii vor ramane indatorati, intrucat serviciile sale nu aduc numai bani si faima, ci si putere.

"Chiar daca nu sunt de acord in multe privinte, Obama si McCain au totusi un lucru esential in comun: ambii au averi consistente si pot fi incadrati la categoria oamenilor bogati", nota Financial Times (FT).

John McCain a facut primul milion de dolari in mod traditional - s-a casatorit cu fiica unui om de afaceri bogat.

In schimb, Barack Obama, cu un tata african absent si o mama care se baza pe ajutorul venit de la guvern pentru a-si hrani copiii, a devenit milionar intr-o maniera mult mai moderna - de pe urma succesului cartilor publicate.

De la 40.000 de dolari la 1,9 milioane

Pentru Obama, lucrurile au evoluat treptat. In 1990, Obama era deja destul de celebru - primul presedinte de culoare al prestigioasei Harvard Law Review - pentru ca editura Simon & Schuster din New York sa-i ofere un contract "cu sase cifre" pentru a-si scrie autobiografia. Singura problema era ca Obama era mult prea ocupat sa isi termine studiile de drept pentru a mai avea timp sa scrie aceasta carte, iar contractul a fost in cele din urma anulat.

Pe vremea cand Obama termina de scris "Visuri de la tatal meu" (Dreams from my father), publicata de Times Books in 1995 - avansul primit a fost de numai 40.000 de dolari. In 2004, Obama, ajuns deja senator de Illinois si candidat pentru Senatul american, a fost ales principal orator la Convetia nationala democrata, iar cartea se epuizase deja in librarii.

Cand a ajuns la Washington, principalul sau venit nu era numai salariul de 169.300 de dolari al unui senator. Cu doua saptamani inainte sa depuna juramantul, Crown Books a anuntat ca a semnat cu Obama un contract in valoare de 1,9 milioane de dolari pentru trei carti.

Cartea "Indrazneala de a spera" urca in topul bestseller-urilor, iar "Visuri de la tatal meu" era reeditata - Obama a devenit un om bogat. Dar, ca si McCain, a avut o mana de ajutor. Inainte de contractul cu Crown, Obama isi schimbase agentul inlocuindu-l cu Robin Barnett, un avocat din Washington care mai negociase si contractul de 4,5 milioane de lire al lui Tony Blair cu Random House, cu un an in urma. A fost o miscare calculata, care se poate totodata sa fi fost cruciala pentru succesul lui Obama la Casa Alba.

Pentru apropiatii Washingtonului aceasta miscare nu a fost nici pe departe surprinzatoare. "Nimeni nu jongleaza mai bine cu sistemul decat Bob Barnett", spune Peter Osnos, un fost jurnalist de la Washington Post si presedinte al Times Books in momentul in care s-a incheiat intelegerea pentru "Visuri de la tatal meu".

Baranett - geniul care deznoada hatisul puterii

Barnett face insa mai mult decat sa negocieze contracte editoriale. El a negociat contractul de consultanta a lui Blair cu Morgan Stanley (de 2 milioane de lire pe an) si cu Zurich Financial Services (mai mult de 500.000 de lire pe an), cat si aparitia acestuia la diferite discursuri publice. Anul trecut in noiembrie, un singur discurs pentru afaceristii chinezi i-a adus fostului premier britanic mai mult de 500.000 de dolari.

Barnett isi adapteaza serviciile in functie de prioritatile clientului, facand pe consilierul de cariera sau pe agentul editorial. Imbracat tot timpul la patru ace - costume croite perfect, camasi de marca, ochelari cu rama execentrica si butoni ornati cu stil, Barnett pare sa se integreze perfect pe coridoarele puterii.

"Multi dintre acesti oameni care au iesit de la guvernare sunt ofertati din toate partile", spune Robin Barnett. "Primul lucru pe care il facem este sa stam jos si sa ii intrebam care le sunt obiectivele, unde doresc sa locuiasca, daca vor sa faca bani sau sa se distreze", explica acesta.  

Atunci cand Robert Barnett era un tanar avocat, firma sa avea birouri in Hill Building, la cateva strazi departare de Casa Alba. Peste drum de biroul sau se afla un restaurant in care zi de zi lua pranzul legendarul Clark Clifford, un om influent in capitala americana. "Daca voiai sa il vezi, trebuia doar sa intri in restaurant", isi aminteste Barnett.

Clifford le-a fost consilier presedintilor Harry Truman, John Kennedy si Jimmy Carter, a fost secretar pentru aparare in timpul administratiei Johnson si era considerat cel mai influent avocat din Washington - o descriere pe care multi oameni o folosesc acum pentru a vorbi despre Barnett, printre ai carui clienti se numara Bill si Hillary Clinton, Laura Bush si fiica sa Jenna, Dick si Lynne Cheney si fiica lor Mary, Paul Wolfowitz, Karl Rove si Alan Greenspan, dar si Blair si Obama.

Barnett nu accepta aceasta comparatie. "Clark a detinut inalte functii guvernamentale. Eu nu am facut asa ceva niciodata. In plus, Clark Clifford se afla undeva peste nivelul meu de plata", spune Barnett.

Bob Woodward, reporterul care a dat demascat scandalul Watergate si care a fost clientul lui Barnett timp de 20 de ani, il descrie ca fiind "cea mai buna afacere de la Washington".

In prezent partener la Williams&Connolly, cea mai de temut si mai bine conectata firma de avocatura din capitala Americii, Barnett isi permite sa perceapa tarife ridicate: intre 750 si 1.000 de dolari. "Cere mult pe ora", spune Woodward, "dar macar el nu ia 10 sau 15 % din profiturile aduse de carte, asa cum fac majoritatea agentilor. Si atunci cand ai o ora din timpul sau, primesti in schimb toate cunostintele si experientele pe care le detine. Plus toate contactele sale", a adaugat Woodward.

De regula, omul supranumit de The New York Times "cel care face jocurile in domeniul contractelor editoriale la Washington" sau "paznicul" usilor catre lumea buna a culturii din capitala SUA, prefera sa ramana in umbra.

Totusi, la dezbaterea dintre Sarah Palin si Joe Biden, atentia presei s-a indreptat si spre Barnett, fiind citat de Sky News si de numeroase siteuri. Chiar daca majoritatea informatiilor il califica pe Barnett ca fiind un consilier dedicat democratilor, nu se mentioneaza de obicei ca Gwen Ifill, moderatorul emisiunii Washington Week de la PBS si al dezbaterii, este de asemenea clientul lui Barnett.

Cel mai bun prieten al democratilor...si al republicanilor

Toti avocatii din Washington sunt implicati politic, dar influenta lui Barnett este deosebita. Cu timpul, Barnett a reusit sa influenteze semnificatia cuvantului "politica" - de la un "sport sangeros" aceasta a devenit "pur si simplu o afacere".

Iarna trecuta, cand Hillary Clinton se confrunta cu Obama si cu John Edwards pentru nominalizarea candidatului democrat la presedintie, Barnett a negociat contracte editoriale pentru toti trei. In 2004, cand Edwards s-a confruntat cu Dick Cheney in dezbaterea pentru vicepresedintie, Barnett a fost consilierul lui Edwards pentru acea dezbatere, jucand rolul lui Cheney in timpul repetitiilor. Anul acesta, Barnett a "antrenat-o" pe Hillary Clinton. Prietenia lor, care dateaza inca dinaintea presedintiei sotului sau, este una trainica, iar Barnett a avut suficient de mult tact, incat sa isi asume responsabilitatea de a o informa despre "prietenia" sotului ei cu Monica Lewsinsky.

Mandy Grunwald, sefa relatiilor cu media al campaniei lui Clinton, atrage atentia ca intr-un mediu ofensiv Barnett "se intelegea cu toata lumea, el nu este un personaj care sa polarizeze". Relatiile de afaceri ale lui Barnett cu Edwards si Obama nu au provocat campaniei Clinton vreo ingrijorare, a spus Grunwald. "John si Barack nu se indoiau ca puteau avea incredere in el si nici noi nu aveam vreo nesigurnta in legatura cu el", a spus ea.

Cariera construita pas cu pas

Nascut in  Waukegan, Illinois, fiul unui functionar public, Barnett a absolvit Universitatea din Wisconsin si a studiat apoi dreptul la Universitatea din Chicago. Acolo a dobandit un post de editorialist la Law Review. Dup absolvire a devenit asistentul unui judecator federal in New Orleans si apoi al lui Byron White la Curtea Suprema. Postul de consilier juridic al senatorului de Minnesota Walter Mondale i-a permis lui Barnett sa ramana la Washington, unde a inceput sa lucreze din 1975 la William & Connolly. Cand Jimmy Carter l-a ales pe Mondale drept candidat la vicepresedintie, Barnett a facut o pauza de un an pentru a lucra la campania lui Mondale. Bineinteles ca a castigat.

Opt ani mai tarziu, cand Mondale a ales-o pe Geraldine Ferraro drept candidata la vicepresedintie, aceasta l-a rugat pe Barnett sa o pregateasca pentru dezbaterile din campanie. Daca democratii ar fi castigat in 1984, poate ca Barnett ar fi fost tentat sa se alature administratiei. Dar s-a intors inapoi la Drept si atunci a avut loc o schimbare in cariera sa.

"Sotia mea era producatorul lui Fred Graham, corespondentul CBS pentru afaceri juridice, iar acesta a vrut sa aiba un avocat, nu un agent. Apoi am lucrat pentru o femeie pe nume Susan Mercandetti, producatorul lui Ted Koppel, care avea emisiunea Nightline la ABC. Apoi am fost reprezentantul corespondentul NBC in America Centrala. Asa ca aveam pe cineva la fiecare televiziune", povesteste Barnett.

Intre timp, a gestionat problema cartii lui Geraldine Ferraro. Ea nu a reusit sa se impuna pe plan politic, dar ca autor controversele care i-au afectat campania - refuzul sotului de a face publice actele sale financiare, arestarea fiului ei pentru consum de cocaina - au facut-o tot mai atractiva. "Toata lumea isi dorea ca Gerry sa scrie o carte", isi aminteste Barnett. "Asa ca am angajat un agent si am lucrat alaturi de ea. Impreuna am obtinut prima autobiografie de la Washington cu o valoare de sapte cifre".

Barnett si-a dat atunci seama ca poate sa faca acest lucru pe cont propriu. In anul urmator, David Stockman, care a fost directorul financiar al lui Ronald Reagen, a vrut sa scrie o carte. "M-am dus la interviu si m-a ales pe mine. I-a placut modelul dupa care se facea plata si faptul ca nu era implicat niciun agent. Asa ca am avut pe lista un republican si un democrat".

Lansarea unei mode - cartea autobiografica

Cartea de un milion de dolari a lui Ferraro nu a fost numai inceputul unei noi cariere. A marcat, de asemenea, modul in care publicul percepea politicienii - si modul in care politicienii puteau sa faca bani.

"Atunci s-a incetatenit ideea ca orice personalitate din serviciul public este indreptatita sa isi vanda memoriile la un pret foarte mare. Acest lucru are un efect intrucatva corupator. Serviciul public ar trebui sa fie rasplata in sine, dar a devenit o oportunitate de a obtine un venit dupa ce predai functia", spune Peter Osnos.

Chiar daca este o opinie radicala, publicul a parut sa fie de acord, cel putin la inceput. In 1994, cand Newt Gingrich, presedintele Camerei Reprezentantilor, a semnat un contract de 4,5 milioane de dolari cu HarperCollins, publicul a fost atunci atat de indignat, incat Gingrich a trebuit sa returneze banii. Dar indignarea nu a parut sa afecteze vanzarile. Iar in prezent, Joe Biden, care nu are in vedere publicarea unor memorii, pare sa fie exceptia. Obama si McCain si-au vazut deja cartile pe lista bestseller-urilor.

Impactul lui Barnett in zona publicistica ar putea fi mai mare decat impactul sau asupra politicii. Stephen Rubin, seful Doubbleday/Braodway din New York, editura care a publicat cartea "Codul lui Da Vinci" in SUA, este un expert in domeniu si se mira ca Barnett nu este angajat de mai multi autori. Autorii ar evita astfel agentul, pentru ca daca se fac calculele, atunci aceasta varianta este mult mai profitabila.

Omul care nu se grabeste niciodata

Dar modelul de afaceri al lui Barnett nu este insa potrivit pentru toti autorii. Barnett spune ca primeste circa 50 de propuneri pe an, dar ca nu accepta oferta oricarui debutant, serviciile sale fiind mult mai potrivite pentru oameni ca Bill Clinton sau Tony Blair.

Barnett este un om care ofera ajutor in toate modurile posibile, avand avantajul ca este si avocat. El pregateste contractele, ia deciziile profitabile si, daca clientul doreste, poate sa editeze si cartea. Cand a licitat memoriile lui Ted Kennedy - s-a vehiculat ca suma pentru care ar fi fost vandute a fost de opt milioane de dolari - i-a spus senatorului sa nu se oboseasca sa scrie o cerere de oferta. El l-a sfatuit pe Kennedy sa invite editurile interesate la pranzuri elegante. "Nu e vorba de prostii. Nu se grabeste niciodata", explica Stephen Rubin.

Gail Rebuck, cea care a cumparat memoriile lui Tony Blair pentru Random House, spune ca "lucrul uimitor la Bob este modul in care reuseste sa gestioneze afaceri majore. El este implicat in politica si mai are si grija de o lista selecta de clienti. Are o ablitate incredibila sa isi intinda tentaculele si sa fie in mijlocul tuturor negocierilor complexe. In plus, are si o atentie deosebita pentru detalii", spune ea.

Atunci cand cartea vede lumina tiparului, Barnett supravegheaza si desfasurarea acestui aspect. Pentru memoriile lui Hillary Clinton a planificat toate aparitiile televizate, de exemplu, servicii pe care alti agenti nu le ofera.

O noua "recolta" de clienti, odata cu schimbarea administratiei

Ca persoana, Barnett este extrem de binevoitor, dar avertizeaza ca aceasta amabilitate este o arma impotriva oricaror critici care ar sugera ca el s-ar afla in conflict de interese atunci cand deserveste ambele tabere politice. "Cand mergi la doctor nu te intrebi ce culoare politica are. Te intereseaza doar sa stii daca este un doctor bun", spune Barnett in replica.

Intrebat daca ar refuza sa lucreze pentru cineva, Barnett raspunde ca a si facut acest lucru, dar a refuzat sa dea exemple concrete. "Sunt oameni cunoscuti pe care ii consider instigatori la ura si pe care i-am refuzat. Sunt oameni de succes si le doresc noroc, dar eu nu vreau sa am nimic de-a face cu ei", a explicat el.

Barnett stie exact cum trebuie sa gestioneze situatii dificile. Fara sa spuna niciun cuvant nimanui, Woodward, jurnalistul care a dezvaluit Watergate, a mai scris o carte ce detalia relatia sa cu Mark Felt, sursa care i-a oferit informatii si a carei identitate fusese pastrata secreta timp de mai bine de 30 de ani.

Barnett a insistat ca Woodward sa obtina inainte de aparitia cartii aprobarea scrisa a lui Felt, a familiei sale si a doctorilor. "Cand l-am intalnit pe Mark Felt pentru a obtine aprobarea, era clar ca nu era in deplinatatea facultatilor mintale", spune Woodward, adaugand ca reactia lui Branett a fost ferma. "Nu vrei sa para ca profti de cineva care nu este in deplinatatea facultatilor", i-a spus acesta. El si Ben Bradlee l-au convins pe Woodward sa nu publice cartea pana cand nu moare Felt. Numai dupa ce Felt, in varsta de 91 de ani si suferind de dementa, s-a sinucis, a aparut cartea "The Secret Man", care-i confirma identitatea.

Ce l-ar sfatui Barnett pe premierul britanic Gordon Brown? Chiar daca intrebarea este mai mult retorica, raspunsul lui Barnett are esenta. "Nu mi-a vorbit niciodata de vreo carte. El si Alan Greenspan sunt prieteni buni. L-am intalnit de doua sau trei ori, dar nu a spus niciodata ca ar vrea sa scrie o carte", spune Barnett.

Bineinteles, daca ar dori, atunci Barnett se declara bucuros sa-l ajute. El si sotia sa calatoresc o data la doua luni la Londra si sunt clienti fideli ai hotelului Strafford din St. James.

Pentru moment insa, Barnett anticipeaza in noiembrie "o noua recolta" de clienti la Washington. "Dupa fiecare schimbare de administratie rasar oameni care vor sa scrie o carte", spune Robert Barnett, calauza politicienilor prin hatisul puterii.

NewsIn