Neuroeconomia, stiinta care ar putea impiedica declansarea unor noi crize financiare

In urma cu opt ani un grup de oameni de stiinta a organizat o serie de experimente folosind scanere MRI (magnetic resonance imaging), teste psihologice si harti avansate ale creierului uman in incercarea de a dovedi ca teoria economica traditionala, potrivit careia oamenii intotdeuna actioneaza rational cand vine vorba de decizii financiare, este depasita.

Pentru a intelege piata, spun cercetatorii, trebuie sa patrunzi in mintea oamenilor. Ei au denumit noul domeniu neuroeconomie. In centrul teoriei lor sta formula "teama + mase = panica". 

O confirmare a supozitiei lor poate fi considerata turnura pe care au luat-o evenimentele in ultimele saptamani: Bear Stearns si Merrill Lynch au fost inghitite in urma unor fuziuni de urgenta, guvernul a nationalizat Fannie Mae, Freddie Mac si AIG, Lehman Brothers si Washington Mutual s-au neantizat peste noapte prin doua dintre cele mai rasunatoare falimente istorice. 

Criza de proportii, manifestata mai intai in Statele Unite, apoi in Europa si Asia, are in centru creditele ipotecare si instrumentele financiare extrem de riscante derivate din acestea. Imediat ce au aparut probleme in recuperarea creditelor, intregul construct financiar bazat pe ele s-a naruit.

George Loewenstein, Roberto Weber si John Hamman, toti trei cercetatori la Carnegie Mellon University, au organizat un experiment in care au impartit voluntarii in perechi de parteneri. Unuia dintre parteneri i s-au dat 10 dolari si i s-a spus sa ii imparta cum doreste. In medie, decidentul a oprit 8 dolari si i-a dat colegului doar doi dolari.

Apoi, cercetatorii au repetat jocul. De data aceasta decidentul a platit un "analist" pentru a-i spune cum sa imparta banii corect. Jocul a continuat mai multe runde iar decidentul a dobandit puterea de a-l concedia pe analist. Cu aceasta schimbare, decidentul a devenit singurul jucator. Platind un asigurator care sa-i garanteze activele a facut si mai riscanta situatia.

Problema in toata aceasta schema este "difuzia responsabilitatii" dupa cum o numeste Colin Camerer, economist al Caltech. In plus, el mai identifica o problema: nici investitorii, nici bancherii nu sunt dispusi sa ia in considerare cel mai rau scenariu.

Camerer a initiat un experiment in care doi oameni au fost pusi sa negocieze impartirea a cinci dolari. Dar, de fiecare data cand ratau o intelegere, valoarea mizei scadea. Negociatorii puteau verifica valoarea totala a banilor printr-un simplu click. Insa numai 10% s-au uitat sa vada ce se va intampla in cel mai rau caz.

Pentru a face lucrurile si mai rele, fondurile de investitii au inceput sa se laude cu rate de profitabilitate supranaturale, facand imposibilul posibil. Studiile psihologilor arata ca investitorii, priviti ca grup, tind sa tinteasca spre profituri din ce in ce mai mari, luandu-si astfel si riscuri tot mai mari. Piata se umfla ca un balon de sapun si, dupa un timp, nu este nevoie decat de un mic impuls pentru a se sparge.

Potrivit psihologilor, teama de pierderi este mai intensa decat bucuria data de un castig. In 2007 a fost efectuat un studiu care a urmarit prin rezonanta magnetica reactia creierului unui amator de jocuri de noroc si a altuia cu aversiune fata de pariuri. S-a dovedit ca reactiile sunt diferite, in primul caz, zona din creier care secreta dopamina fiind intens activata, in al doilea fiind complet inhibata.

O alta forta neuro-psihica demna de luat in seama in analiza deciziei investitionale este spaima, sau anticiparea unei pierderi asteptata sa se intample. Neurochimistul Gregory Berns a pus la punct un experiment prin care a aratat ca oamenii au reactii diferite la o suferinta predictibila. El a administrat socuri electrice unor oameni monitorizati printr-un scaner MRI. Ulterior le-a dat doua optiuni: sa li se administreze un soc mai intens imediat sau unul mai slab dupa cateva minute. Oamenii al caror creier a devenit extrem de activ in zona asociata cu durerea au fost mult mai dispusi sa opteze pentru prima varianta. Acestia sunt totodata si cei care trec la vanzarea de actiuni imediat ce piata da semne de slabiciune.

George Trifu