554 de euro pentru o afacere

Ca sa infiintezi o noua intreprindere in Uniunea Europeana in anul 2007 iti trebuie 554 de euro, se arata in ultimul numar al EU-RO Newsletter remis BankNews.ro. In 2004 era nevoie de 813 euro. De asemenea, acum, durata procedurilor birocratice pentru infiintarea unei noi companii a fost injumatatita fata de 2004 - 12 zile. Comisia Europeana a facut o evaluare a politicii comunitare pe intreprinderimici si mijlocii, la jumatatea mandatului Barosso iar acestea sunt rezultatele relevate de aceasta analiza. Evident, pretul introducerii unei noi companii pe piata si durata procedurilor difera de la un stat membru la altul, dar, per ansamblu, progresul este evident.

Resaparea Agendei Lisabona la inceputul mandatului actualei Comisii Europene a insemnat a mutat accentual politicilor europene catre obiectivul crestere economica. Cum intreprinderile mici si mijlocii, cele care angajeaza mai putin de 250 de persoane, sunt nu mai putin de 23 de milioane in Uniunea Europeana (adica 99% din intreprinderile europene), si cum ele repreyinta 57% din valoarea economiei UE, IMM-urile au fost plasate in centrul noii Strategii Lisabona pentru crestere si locuri de munca. Principiul pe care se merge este "Think small first" ("Mai intai gandim la scara mica").

Strategia Lisabona nu este o politica comunitara, asa ca de la Comisia Europeana nu pot veni decat recomandari pentru politicile nationale ale statelor membre. Totusi, statele UE si-au adaptat politicile dupa principiile Lisabona iar in ceea ce priveste IMMurile au incercat sa creeze un mediu cat mai atractiv pentru infiintarea si dezvoltarea lor. Comisia constata in acest raport ca dimensiunea IMM este din ce in ce mai mult integrate in dimensiunea comunitara a politicilor din Europa. Comisia a sprijinit statele membre in politicile lor pentru IMM-uri prin actiuni ca analizarea si publicarea a peste 250 de modele de bune practice din diferite state membre.

In ultimii doi ani IMM-urile au fost motorul principal al cresterii economice in UE, in special in sectoarele constructii, transport, comunicare sau turism. Un al lucru imbucurator pe care Comisia il constata in raportul sau este faptul ca scolile au introdus din ce in ce mai mult in curricula lor managementul de companie.

In afara de politicile de facilitare pentru IMM-uri din statele membre, acestea beneficiaza de multe fonduri puse la dispozitie de Comisie. In perioada financiara 2007-2013 o parte importanta din fondurile structurale si de coeziune se investesc pentru cresterea capacitatii IMM-urilor pentru cercetare si inovare. De asemenea, mai mult de 1 miliard de euro au fost rezervati pentru instrumentele financiare dedicate din Programul Cadru pentru Competitivitate si Inovare. O alta initiative a Comisiei in favoarea IMM-urilor este reducerea poverilor administrative.

Vestea buna pe care o aduce ultimul Eurobarometru in domeniu este ca mai mult de jumatate din tinerii europeni doresc sa isi deschida o companie proprie. 42% din tinerii europeni cred ca este fezabil sa isi deschizi propria companie, iar educatia joaca un rol primordial in construirea acestei conceptii. 44% din acesti tineri (de la 15 la 24 de ani) au spus ca educatia din scoala i-a facut sa fie interesati in managementul de companie.

Exista si un portal european pentru IMM-uri: http://ec.europa.eu/entrerprise/enterpreneurship/sme_policy.htm

Eurobarometrul arata ca cetatenii noilor state membre sunt mai intreprinzatori decat cei din vechile state UE: 40% din toti cetatenii si 64% dintre tinerii din cele 10 state care au aderat la UE in 2004 doresc sa devina propii lor angajatori. In timp ce in vechile state membre doar 28% din cetateni si 48% din tineri doresc sa infinteze o companie.

Si totusi, de ce nu si-au deschis deja toti acesti oameni o comanie? Studiile arata ca motivul este teama de faliment. Comparand cu SUA, vedem ca ceea ce se intampla este ca europenii nu au aceeasi propensiune ca americanii catre asumarea riscurilor. Comisia a lansat sip e aceasta tema o comunicare: Depasirea stigmei falimentului - o politica a celei de-a doua sanse.

O a doua sansa, dupa faliment

Comisia doreste sa incurajeze pe cei care dau faliment sa mai incerce o data. Comunicarea masoara costurile prejudecatilor care sunt atrase de faliment, si analizeaza patru grupe de bariere in calea infiintarii unei noi afaceri dupa faliment. Comunicarea propune solutii si lanseaza o platforma 'pentru a doua sansa': http://ec.europa.eu/sme2chance

Premisa de la care pleaca Comunicarea Comisiei este ca falimentul nu este neaparat un simptom al fraudei, iar greselile din trecut tind sa ii faca pe intreprinzatori mai intelepti. Comunicarea propune patru mari abordari pentru inlaturarea stigmei atasate falimentului:

1. schimbarea mentalitatilor: imbunatatirea imaginii publice prin educare si media
2. rolul legii insolventei
3. sustinerea active a companiilor care se afla in risc de faliment
4. sustinerea activa a celor care doresc sa isi redeschida compania.

Comisia arata ca, desi numai un faliment din 20 implica infractiuni de frauda, publicul european tinde sa ii considere corupti pe falimentari. Dar falimentul este un fenomen natural al economiei de piata.

Germania prezinta un exemplu de bune practici in domeniul incurajarii principiului celei de-a doua sanse in infiintarea unui business. Agentia germana pentru intreprinderi a infiintat de doi ani un premiu START pentru infiintarea de noi companii, care are si o divizie RESTART, pentru cei care infiinteaza o companie dupa ce au trecut printr-un faliment.

Constatatea Comisiei in privinta legii insolventei este ca in multe state membre UE legile falimentului trateaza toate falimentele in acelasi fel, chiar daca ele sunt insotie de frauda sau nu. De asemenea, exista multe restrictii pentru cei care au dat faliment, si procedurile de reinfiintare a unei companii sunt mai greoaie.

Comisia arata ca este vitala crearea unui cadru legislativ care, in timp ce protejeaza interesele tuturor partilor implicate sa recunoasca dreptul unui antreprenor de a gresi si a incepe din nou. Aceasta inseamna ca legile falimentului ar trebui sa includa o distinctie clara intre tratamentul falimentelor frauduloase si al celorlalte. De exemplu, antreprenorii care nu au facut niciun fel de frauda la faliment pot primi de la tribunal o declaratie de faliment non-fraudulos.

De exemplu, in Marea Britanie toti cei care dau faliment sunt supusi unor restrictii pe durata procedurilor legale pentru faliment, dar dupa aceasta perioada restrictiile sunt retrase pentru cei care nu au comis fraude.

De asemenea, Comisia propune dezvoltarea unor sisteme de sustinere activa a intreprinderilor care se afla sub risc de faliment. Daca o intreprindere este viabila dar se indreapta catre risc de insolventa ar trebui sa primesca sustinere din partea statului precum si a UE. Comunicarea Comisiei ia de exemplu modelul de « sistem de avertizare timpurie"  din Damenarca, care ofera companiilor viabile 4 ani asistenta de specialitate - know-how si consultanta - daca acestea au temporar probleme.

Comunicarea ofera solutii si pentru sprijinirea celor care doresc sa reinfiinteze o companie prin acordarea de sprijin financiar, prin asigurarea posibilitatii acelor falimentari non-fraudulosi de a contracta credite, sau prin asigurarea accesului egal al acestor oameni la licitatiile publice.

Redactia BankNews.ro